luni, noiembrie 23, 2009

Sotia, patriarhul si Tudor Chirila. Sau „Cum sa prostesti un popor pe cale de disparitie...”

Daca mi-ar fi spus cineva ca la 20 de ani dupa schimbarea regimului din Romania voi avea de ales iarasi, ca presedinte al tarii, intre doi comunisti, unul mai „breaz” ca altul, cred ca i-as fi sugerat sa se duca... ma rog, acolo unde ii trimitem de obicei pe cei carora nu le dorim raul ci o noua sansa, o renastere sub auspicii mai bune...

Sunt, asadar, 20 de ani de cand s-a schimbat regimul in Romania. 20 de ani in care esalonul doi de pe vremea lui Ceausescu face ce vrea in tara asta. Sau ce poate, pentru ca mi-e greu sa cred ca acesti indivizi fac ceea ce fac de capul lor. La urma urmei, e firesc, unii trebuie sa ramana mici si nenorociti pentru ca marii smecheri ai acestei lumi sa aiba piata de desfacere, un loc unde sa bata, in liniste, irakienii sau afganii banuiti de terorism (bine, asta cand ii acuza de ceva...), un loc unde sa reguleze ce vor si cand vor, pe cativa lei (sic!)...

Beizadele cosangvine
Intre timp, acel esalon doi de care vorbeam mai sus, s-a „impuiezit” cosangvin, au aparut beizadelele. Era o chestiune fireasca, pana la urma, care tine de fiziologie. Si Stalin si-a adus aminte, la un moment dat, ca e om. Si a murit...
Vorbind insa de beizadelele de la noi, naravurile au ramas, rafinate de ceva spoiala de carte, chestiune care face si mai nociva prestatia lor in viata Romaniei. Este un truism sa spun ca acesti indivizi au un comportament de paraziti. Un comportament care insa nu are decenta pe care o au aproape toti parazitii de pe lumea aceasta... si anume de a nu-si omori gazda.

Nu mi-am propus, in aceasta zicere, sa fac o radiografie a celor 20 de ani trecuti de la impuscarea lui Ceausescu. Scriu, pur si simplu, ca o masura de refulare. De altfel, cand am facut blogul asta, nu ma gandeam ca o sa emit judecati de valoare despre mizeriile traite plenar in Tara Romaneasca, ca in urma cu ceva ani, cand cica eram platit pentru asta... As fi vrut sa ma limitez strict la fotografie, insa simt nevoia de a-mi da cu parerea despre ceea ce se petrece in tara mea. N-am idee pe cine o sa intereseze ce spun eu pe aici insa privesc asta ca pe o supapa, un mod de a mai „drena” lehamitea care ma cuprinde de fiecare data cand vin acasa, de pe meleaguri straine, pe unde m-am dus sa traiesc decent. Dintr-o leafa castigata cinstit, fara sa ma prostituez.

Putoarea sconcsului
Depre campanie si alegeri, n-o sa spun prea multe. Decat poate ca mi-au provocat un dezgust greu de depasit, la fel cum e putoarea sconcsului, pe care n-o mai scoti nici cu cel ma bun detergent. Care este, evident, mai bun decat unul „obisnuit”...

Cred ca o sa-i supar pe unii din fostii mei colegi din mass media, mai vanitosi, cand o sa spun ca una din putinele zile in care am urmarit programele de stiri a fost in seara alegerilor. Ma gandeam totusi ca imi datorez mie insumi sa stiu ce se petrece prin zona. Si am facut asta convins ca, oricat de mare si nesimtita ar fi manipularea, n-o sa spuna nimeni ca el a castigat cand, de fapt, a pierdut la scor. Adica asa cum face Vadim de fiecare data, de a ajuns sa fie banal pana si pentru cei care l-ar fi votat „pentru ca e nebun”...

Daca Geoana si Basescu au fost „in parametri”, Antonescu mi-a provocat o mare dezamagire. Mergand insa pe ideea ca frustrarea este raportul dintre aspiratii si realizari, cred ca e cinstit sa recunosc ca am avut asteptari prea mari de la omul asta. De fapt, nu „prea mari”, ci asteptari normale pentru un tip care isi spunea „ne-comunist”, „alternativa neticalosita”, „revolutionar al bunului simt” etc etc.

E bun asa rau
Culmea este ca ma bucur pentru Crin Antonescu ca n-a castigat! Ar fi fost pus intr-o situatie penibila, in care ar fi ajuns sa-si minta proprii suporteri, asa cum se face pe la noi dintotdeauna. Cu siguranta n-ar fi putut sa-si puna in aplicare programul. De fapt... care program? Cel al lui Patriciu? „Implementat" de indivizi precum Fenechiu, pe care l-am vazut la dezbaterea cu pricina, hlizindu-se in spatele lui Antonescu?

Imi pare rau pentru sutele de mii de oameni din tara asta care chiar au crezut ca se poate schimba ceva. Pentru ca restul, pana pe la vreo 18 milioane, par anesteziati, prostiti asa... cum sa spun? Ca de sarpele acela din „Cartea Junglei”. Trebuiau insa sa-si dea seama, acesti oameni de buna credinta, ca ceva se va intampla. Ceva „nasol”, vorba domnului cu ochelari de la Catavencu, avand in vedere masinaria infernala desfasurata pe Antene, Realitati si alte dispozitive de imbecilizat / infricosat / dezinformat populatia.

Umbra „Mioritei”. La romani...
Trist este faptul ca acestor indivizi care paraziteaza Romania le va merge bine si in continuare. Atacul constant asupra bunului simt si asupra unui sistem de valori redus la "fotomodele", manelisti si baroni locali condamna la pierzanie tara asta si viitorul celor care inca n-au apucat – sau sunt prea batrani, slabi ori pur si simplu prosti – sa plece din ea. Si o sa le mearga pentru ca romanii n-au vocatie de luptatori, de revolutionari. Nu sunt sociolog insa nu cred ca bat campii cand spun ca, daca lucrurile merg in continuare in felul in care merg, statul roman va disparea in cel mult 100 de ani. Bine, s-ar putea sa fiu optimist aici, in privinta termenului de o suta de ani... Iar romanii se vor imparti iarasi in „cel moldovean, cel vrancean si cel ungurean”.

De altfel, nici ca se putea mai bine nimeri „Miorita” ca balada romaneasca. Ganditi-va putin – un om afla de la un informator „de buna credinta” ca partenerii lui de business vor sa-l omoare. Ce face acest om? Ei bine... el face pregatiri de inmormantare. A lui!

Doar la noi se poate asa ceva! Si acum chiar nu bat campii cu „ca la noi la nimenea”! Am avut ocazia sa vad aproape jumatate de mapamond, asa ca am pretentia unei opinii „educate” in privinta aceasta.

Pe alte meleaguri, respectivul domn ar fi pus mana pe par, sa le serveasca ticalosilor lectia pe care o merita. Sau s-ar fi apucat sa-si ascuta sabia, sa-si curete coiful si scutul. Ori ar fi pus mana pe un Colt, cu munitia aferenta.
La noi... nu – baciul isi face pregatirile pentru inmormantare, invins inainte de a incepe lupta, pierdut asa... intr-o visare cuantica. Cam cum priveste in gol, de pe scaunul lui cu telecomanda, Stephen Hawking, gandindu-se cum de nu i-a venit lui ideea cu teoria stringurilor...

Sugestie pentru activistii Greenpeace
Revin la sistemul de valori si fac un apel la memoria celor care au vazut dezbaterea trioului de prezidentiabili, difuzata la TVR vinerea trecuta. Celor care n-au vazut-o, cu riscul de a le strica ziua, le aduc la cunostinta niste „chestii” greu de calificat de o minte normala.
Care sunt varfurile sistemul de valori al celor care vor sa conduca Romania? Sotia, patriarhul si... Tudor Chirila. Cu tot respectul pentru sotie, patriarh si domnul Chirila (care chiar cred ca e un tip ok dar departe de a fi model moral), toata treaba asta suna ca poanta finala dintr-un banc prost.

Din pacate, este un banc prost trait zilnic de romani. Ar trebui ca baietii si fetele de la Greenpeace, in loc sa se lege de macarale sau sa se aseze in calea harpoanelor, sa-si puna lanturi si sa se posteze in calea celor care mitraliaza zilnic un popor sleit si zapacit. Un popor pe cale de disparitie...

P.S.
Ca sa fiu consecvent cu mine insumi, o sa atasez aici, la final, o imagine surprinsa prin Iasi zilele trecute. O imagine mica pentru Iasi, una extrem de sugestiva pentru Romania...
De la No comment