Ce-o fi in sufletul lui Geoana? Nu pot sa nu ma intreb, avand in vedere ca omul a trecut de la extaz la agonie intr-un timp atat de scurt. Cum spunea cineva intr-un post pe net, s-a culcat presedinte si s-a trezit somer...
Insa nu ma pot abtine sa nu ma gandesc si la ce o fi fost in sufletele milioanelor de romani, victimele ticalosiei de partid si de stat, victimele coruptiei generalizate si ale jafului institutionalizat.
Sa speram ca lipitorile nu vor scapa de ceea ce le era teama. Poate ca asa se va indeplini si promisiunea cealalta, de a trai... bine.
Tinichele legate de coada
Dintotdeauna mi-a displacut sa leg tinichele de coada celui care a incasat deja mai mult pumni decat poate duce. Altfel spus, mi-a fost greata de lingaii care, dupa ce „boss-ul” a lasat pe cineva fara suflare, se mai duc si ei sa mai dea un sut in cel cazut. Poate din acelasi motiv nu-mi place sa ascult glume pe seama lui Geoana, acum, ca e la pamant. Cred ca e destul de nenorocit in sufletul lui si fara sa-i mai dau eu, Neica Nimeni, un sut intre coaste...
Ce-o fi fost in sufletul parintilor mei?
Ma gandesc totusi la ce o fi fost in sufletul parintilor mei, care au inceput un business mic, ca mai tot romanul, prin 90 si care peste cativa ani si-au nenorocit sanatatea din cauza ca nu mai puteau plati nici macar dobanda la imprumturile bancare. La banci devalizate de ingineriile financiare ale parvenitilor zilei facute sub plapuma FSN/PDSR/PSD. Sa va dau numele celor pe care parintii mei ar trebui sa-i scrie pe toaca!? Sincer, nici nu merita sa-i mai pomenesc pe acesti limacsi. Niste taratoare care au nenorocit sute de mii de oameni ce au incercat sa faca ceva dupa 90...
Ce-o fi fost in sufletul celor care au plecat?
Iarasi, ma gandesc la ce o fi fost in sufletul milioanelor de oameni care au ales calea bejaniei. Oameni care au lasat totul in urma si au plecat aiurea, in cautarea normalului. Cei mai multi dintre ei nu au suficienta cultura politica pentru a-si exprima nemultumirea vis-a-vis de unul sau de altul din cei care au spoliat Romania dupa 1990, insa au suficient bun simt incat sa nu mai vrea sa fie calcati in picioare in propria tara. Ii gasesti pe toate meridianele, nu numai in Europa. Vorbesc aici de oameni cu scaun la cap, harnici si buni meseriasi care, pe langa eticheta de „strain”, au avut de luptat si cu „renumele” celor care ne-au facut de ras peste tot pe unde s-au dus la furat, talharit si violat...
Cum traiesc cei de acasa?
Pe aceleasi coordonate, hai sa ne gandim ce-o fi fost in sufletul celor care au ramas acasa, cu datorii la intretinere, cu durerea in suflet ca nu-si pot trimite copiii la scoala in haine noi, la inceput de an sau cu ghiozdanele goale, pentru ca nu-si permit sa le ia rechizite. La ce s-o fi gandind parintii care isi trag odrasla de mana, cand trec prin fata magazinului de jucarii, pentru ca nu-si permit nici macar chinezariile cele mai ieftine? Iar cand ajung acasa si dau drumul la televizor, sunt bombardati zilnic de tot felul de imagini „mondene”, cu columbeni si becali, de te ia greata...
Cum se suporta „mercenarii” din media?
Ajuns aici, ma gandesc asa, cu o compasiune sincera, la ce o fi in mintea ziaristilor care se vand zilnic pe trei lei – sau mai multi – aruncand cu rahat in ventilator asa, la comanda. La ce s-or fi gandind oamenii astia cand se privesc dimineata, in oglinda de la baie? Cum reusesc sa-si muteasca constiinta? Nu ma refer la cea profesionala, care e clar ca e inexistenta, ci la cea personala. Mai devreme sau mai tarziu, nu se poate sa nu „te ajunga” toate aceste marsavii...
Ce-o sa faca marinarul ca barca sa nu mai ia apa?
Ma gandesc la ce o fi si in mintea lui Basescu, care se poate odihni acum, ca un boxer dupa un meci in care a parcurs toate rundele si, neputand sa-si faca ko adversarul, a castigat la puncte, „la mustata”. Batranul lup de mare, chirias la Cotroceni pentru inca cinci ani, va trebui sa faca in asa fel incat tara noastra sa inceapa sa se stabilizeze. Sau, in termeni marinaresti, primul carmaci va trebui sa ia masuri urgente in asa fel incat Romania sa nu mai ia apa.
Asa ca sa va spun ce e si in mintea mea...
In primul rand, sunt curios sa vad daca vor incepe sa ajunga la beci marii smenari ai tarii. Daca se vor confisca averi. Daca se vor darama butaforiile in spatele carora colcaie sobolanii coruptiei. Daca se va face ceva ca cei cativa capatuiti dupa Revolutie sa nu mai traga sforile in spatiul mediatic romanesc. Daca... Sunt naiv, nu-i asa?!
Incep sa-mi aduc aminte de poezia „If...”, a lui Rudyard Kipling. Si de ultimul sau vers, care ar trebui sa dea de gandit multora:
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings — nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much:
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And which is more; you'll be a Man, my son!
Pentru nevorbitorii de engleza, o traducere foarte buna gasiti aici.
Inchizand cercul...
Oare ce-o fi in mintea lui Geoana si a celor care au pariat pe el, sperand ca vor scapa de anchete, procese sau cel putin de explicatii pentru unele gesturi... hai sa le spunem mai putin ortodoxe?
Sincer sa fiu, putin imi pasa... Cred ca e timpul sa plateasca pentru faptele lor.
As vrea sa vad ca lipitorile nu scapa de ceea ce le era teama. Poate asa se va indeplini si promisiunea din mandatul trecut, de a trai... bine.
