Incompetenta si reavointa. Sau... pur si simplu, sinecurism?!

Cu kalasnikovul la ureche

Ca oriunde sunt bani publici, nici TVR nu e scutita, ca institutie, de prezenta sinecuristilor. Iar aici ii includ pe toti cei care nu-si merita leafa. Pe toti cei pe care incompetenta nu-i recomanda, in niciun fel, pentru functia si fotoliul pe care le ocupa. Asta ca sa ma exprim elegant...

La obiect vorbind, din punctul meu de vedere nu-si merita banii, in primul rand, cei care dau acceptul pentru felul in care se face imaginea institutiei.

Voi ati vazut promo-urile TVR Info? Sunt infantile, sunt sinistre!

Sunt convins ca oamenii aceia care fac emisiunile cu pricina sunt profesionisti insa nu s-a gandit nimeni ca nu sunt tocmai cei mai potrivit actori in propriile promo-uri?!
"Dinamic", "intens", "interesant", sunt cuvintele cheie din aceste promouri, rostite insa cu un ton si o voce de parca ar fi pe Al Jazeera, cu kalasnikovul la cap.

Pe de alta parte, grafica este la nivel de CNN sau BBC. Are tot ce vrei - dinamica, forta, expresie, culoare etc.

The right man in the right place

Ce ne spun toate astea? Ne spun ca cei care conduc institutia ori nu pot, ori nu vor sa o faca in parametri. O fi "Omul potrivit la locul potrivit" un proverb anglo-saxon dar la noi nu se aplica nu pentru ca nu se poate, ci pentru ca nu se vrea. Pe facebook nu mi-am expus argumentele pe larg, din consideratie pentru timpul vostru insa aici imi permit sa aprofundez.

Cum ar putea fi potrivit un profesionist intr-un post de conducere, intr-o institutie publica? Evident, ma refer la situatia de la noi, unde mai marii zilei au propria agenda, diferita fundamental de cea publica.

Pai, un profesionist pus sa conduca ceva - o echipa, o institutie etc. - are, dincolo de bagajul profesional, o anumita probitate morala. Are niste linii etice care ii directioneaza evolutia in viata, atat cea personala cat si cea publica.

Pe un asemenea individ nu-l poti amenintat cu "fa cum iti spun eu, ori pleci"", pentru ca iti rade in nas. Si pleaca, daca incerci sa-l legi de picioare si apoi ii ceri sa bata recordul la o suta de metri plat.

O reflexie fractalica

Am senzatia ca TVR nu este altceva decat o reflectare fractalica a felului in care a ajuns societatea romaneasca.

Smecheri si incompetenti "cu spate" pastoresc echipe de oamenic are isi fac treaba in parametri. E ca si cum ai avea o galera romana la care vaslasii trag toti in ritm, soldatii isi ascutsa biile si isi pregatesc scuturile pentru abodarea inamicului, carmaciul sta pregactit sa raspunda comenzilor capitanului iar capitanul... e mort de beat, in cabina, cu sticla in brate.

Toate astea te fac sa te intrebi asa, mai mult retoric - cine e mai vinovat?

Cel pus intr-o functie pe care n-o merita? Cel care pupa in fund un sef mai mult sau mai putin vizibil si, in acelasi timp, distruge niste valori?

Sau, pe de alta parte, cei care continua sa traga la caruta, chiar daca in scarba si comentand pe la colturi?

Concluzia?

Am asa, o oarece tristete pentru profesionistii care lucreaza in televiziunea publica. Spun "profesionisti" pentru ca am cunoscut multi dintre ei si chiar sunt buni.
Ce le reprosez insa - imi permit, unii imi sunt prieteni si stiu ca nu sunt rau intentionat - este ca tac si inghit nesimtirea si obrazniciile celor care ii fac de ras.
Evident, nu pot reprosa nimanui faptul ca n-are vocatia sacrificiului. Fie chiar si in beneficiul unui ideal profesional.

Am senzatia ca, la noi, atunci cand parintii isi educa copiii - bine, cei care o fac - lasa de-o parte o componenta esentiala. Si anume indemnul de a sta vertical, cu coloana vertebrala dreapta, de a i-o taia din start celui care n-are dreptate. Chiar daca are un debit verbal mai mare si incearca sa vorbeasca tot timpul peste tine.

Nu stiu daca ati observat, la fel ca activistii comunisti de pe vremuri, sinecuristii sunt buni de gura!

P.S.

Data fiind ziua de azi, ar fi fost de asteptat ca subiectul sa fie altul. Am insa indoielile mele legate de veridicitatea celor afirmate oficial in legatura cu 9/11. Asa ca, din respect pentru cei care au murit acolo, prefer sa vorbesc despre altceva.

P.P.S.

Asadar...

Postarea de azi imi este prilejuita de reactia unei bune si vechi prietene, care lucreaza in TVR, la reprosul unei amice comune pe tema incompetentei si sinecursimului din institutie.

Indigestii regionale

Am urmărit azi, cu o răbdare ce frizează masochismul, pe TVR Iași (adică pe postul public regional, n.b.), un documentar despre Vatra Dornei. Un loc special pentru mine, din motive asupra cărora nu insist. Cu această ocazie, mi-am promis ca, atunci când mai iau prânzul în fața televizorului, să nu-l mai las deschis pe un program care îmi poate provoca indigestie.



Singurii care își merită banii pentru deplasarea de la Vatra Dornei sunt cameramanul și șoferul. Cameramanul pentru că și-a făcut meseria în parametrii la care te aștepți de la un post public de televiziune iar șoferul pentru că i-a dus și i-a adus pe toți, nevătămați, la și de la locul faptei.

Despre script și montaj...

Redactorului îi recomand să deschidă Google și să urmeze primul link. Nici nu mă interesează acum care e ăla însă cu siguranță ar fi reușit să evite astfel cele câteva truisme absolut jenante din burtierele puse pe material.

Pentru montajist, o sugestie – un soft foarte ieftin, care se poate achiziționa cu o sumă absolut ridicolă pentru bugetul postului de televiziune regional TVR Iași – sub 100 de dolari. Softul se cheamă Pinnacle Studio și are magnifica trăsătură că poate monta (și) „automat”. Adică, îi bagi coloana sonoră și îl alimentezi cu imagini iar el face restul. Dacă producătorul (sau redactorul) ar fi optat pentru această variantă, n-ar fi ieșit penibilitatea pe care mi-a fost dat s-o văd. Nu intru acum în detalii, pentru că se cheamă consultanță. Iar asta costă.

Nu cred că are sens acum să caut rațiuni pentru care ajung să vadă lumina ecranului asemenea „rateuri”. De altfel, nu este nici măcar cel mai penibil material pe care am avut nefericita ocazie să-l urmăresc pe TVR Iași. Unele din ele „comise” de oameni cu pretenții grele, de profesioniști în televiziune. Am simțit doar nevoia să scot din mine preaplinul de energie negativă care m-a umplut după vizionarea acestui documentar. Știți voi, ca atunci când ești beat cui și, cu un efot de voință, dai afară ceea ce stomacul nu mai poate procesa. Ca apoi să-ți fie mai bine.

Evident, nu am rezistat să urmăresc până la capăt calupul de documentare în care era atașat cel cu Vatra Dornei. Asta în ideea în care să-mi dau seama cine râde de noi pe bani de la buget. Însă am remarcat într-un cadru o persoană, călare pe un cal, care aducea cu un membru al conducerii postului. Dacă nu-i pasă de ceea ce fac subordonații ei, atunci măcar ar trebui să aiba grijă unde și cum își promovează imaginea. Dar ăsta un alt subiect, pentru altă dată.

Cu basca de pământ...

Azi dimineață, după ce m-am trezit, am zis „Ia hai să fac o chestie nouă!” Așa că, după puţină mişcare, am închis radioul și am dat drumul la televizor. Aproape un minut mai târziu, l-am întrerupt. Consuma curent degeaba.

National Geographic şi Discovery transmiteau nişte documentare pe care le mai văzusem iar pe Euronews şi CNN erau nişte chestii care mă atingeau prea puţin. BBC nu am pe cablu dar am înțeles că s-au liniștit treburile prin Albion.

Pe facebook... nimic interesant – o persoană, pe care nu ştiu de ce o mai ţin în lista de prieteni, îşi face autopromo la nu ştiu ce mărgică ouată cu surle şi trâmbiţe. Apoi, obişnuitele poze ale descreieraţilor mândri de odraslele lor. Sau din nu ştiu ce vacanţe, pe care le oferă pe tavă „la tot cartierul”, să crape rânza în Madam Cutare! Ca apoi să se întrebe de ce apar prin ziare sau pe bloguri ale „duşmanilor”. Cât despre ferme virtuale şi alte rahaturi de omorât timpul... le-am pus, de mult, la spam.

Revenind la persoana pe care o s-o ejectez curând, când o să-mi fac curat în lista de amici, mă bucur să văd că a trecut la un stadiu superior de evoluţie. Până mai ieri îşi dădea like la propriile postări. Acum spune pe unde o să fie şi ce o să facă. Mă rog, o fi şi asta o strategie, când nevasta îţi critică burta iar amanta s-a supărat că nu i-ai plătit abonamentul la sală. Corul aplaudacilor trebuie ghiftuit cu ceva, nu?!

Adevărul e că experienţele din ultimul timp (adică de vreun an încoace), legate de televizor, n-au fost tocmai de bun augur. Singurele emisiuni în limba română pe care le pot suporta fără să dau cu basca de pământ le pot număra pe degetele de la o singură mână.

Una ar fi cea a lui Moise Guran, cu ora lui de business. Profesionist, jos pălăria! Apoi, „România, te iubesc!”, de la ProTv. Cristi Leonte a rămas, spre plăcuta mea surprindere, în aceiaşi parametri pe care îi ştiam de la Iaşi. Cam at\t. Mai era pe Antena 1 o chestie cu reportaje dar, după ce am văzut vreo două în care se simţea, vorba unui amic, o mână bărboasă de mogul, i-am dat eject.

Am revenit la radio, unde tocmai curgea un Ramstein, cu „Du hast”. Chestie oarecum apoteotică având în vedere gândurile care mă cuprinseseră. După care a urmat Depeche Mode, cu „Policy of Truth”, ceea ce m-a făcut să mă simt așa, ca într-unul din momentele alea Kodak în care gândești: „Nimic nu e întâmplător!”
Aşa că m-am aşezat la computer şi am început un exerciţiu de imaginaţie. Despre ce? Păi... despre un vechi microb, care nu mă lasă şi pace – presa românească.

Oare cum ar fi să lucrez din nou în presă? Adică, „la stăpân”, cum am lucrat atâția ani, înainte de a mi se face silă și a pleca aiurea, peste Atlantic?
Scenariul virtual se desfășoară ușor, ușor, iar ochii minții încep să-l vadă din ce în ce mai clar...

(va urma)

Jenant!

Incepe sa ma oboseasca suficienta semidocta a trompetelor lui Voiculescu. Si nu numai pentru ca trag in Basescu din toate pozitiile. Sau ca au descoperit brusc valorile monarhiei. Ci pentru ca, in timp ce rad cu gura pana la urechi de agramatismele Ebei, au ajuns sa rastoarne ei insisi regulile limbii romane.

Care-i durerea, vorba Führerului semichel, de Dambovita?
Pai, cica ar fi o nunta la Monaco.
Bun, si ce-i cu asta?
Pai, e, pentru ca Monaco este numele principatului, in timp ce numele orasului este Monte Carlo.
Deci, nu poti sa spui "Nunta la Monaco" sau "Principele X se insoara la Monaco". Ori ca "Avem un corespondent la Monaco".
Este ca si cum ai spune "Nunta la Romania"... etc.
Oare cat timp o sa ne mai prefacem ca regele nu e in... fundul gol?!

Nu sunt fan Basescu sau Boc. Sau, Doamne pazeste, PDL!
Nu am cum, am pretentia despre mine ca sunt un om cu mintea intreaga. Resortul observatiilor mele este doar un reflex aproape visceral, ca atunci cand stomacul nu mai poate suporte ce primeste.

P.S.
Celor care ma tot intreaba "De ce dracu' te-ai mai intors din America?!" le spun acum public, simplu, caragialesc: "Amice, esti idiot?!"
Asa ca va rog frumos sa incetati sa-mi mai spuneti asta daca nu suportati replica.