I se spunea Putinescu sau "Un împărat în fundul gol"

Motto:

Gândiți, deci existăm!

După o dispută realmente stupidă cu un fost coleg din presă (ce-i drept, din corpul tehnic, nu din cel efectiv jurnalistic) pe tema infracțiunilor și derapajelor prezidențiale, începe să se întrevadă ideea că propaganda pro-băsistă îi poate sminti chiar și pe cei care posedă ceva neuroni.

Chestiune destul de greu de explicat în cazul amicului cu pricina, care trăiește, de ceva tmp, într-o țară unde procesul democratic este o realitate perenă incontestabilă și nu o vrăjeală de campanie electorală. Tocmai de aceea mi se pare extrem de greu de înțeles de ce se agită să-l susțină pe Băsescu de parcă ar fi plătit pentru asta. În fine...

Trecând la chestiunea de față, scrierea de mai jos îmi este prilejuită de o aducere aminte de pe la începutul anului, care contrazice fundamental teza băsistă precum că președintele suspendat era vazut prin toată Europa drept un fel de Sfântul Gheorghe, călare pe cal, în luptă cu balaurul corupției.

Din fericire, au existat – și înca mai există – acolo, în Europa atât de invocată zilele acestea, oameni care spun lucrurilor pe nume. Și au curajul să spună public că împăratul e în fundul gol, în ciuda intereselor geo-strategice pe care guvernele țărilor lor le au pe la noi prin ogradă.

Pragmatismul german, susținere pentru Băsescu

Există dovezi că ceea ce se petrece zilele acestea, cu declarații de la Bruxelles, cu așa-zise amenințări la adresa României, e propagandă pro-băsistă. Sau evenimente declanșate de mașina infernală a fostei Puteri, în încercarea disperată de a-l menține în funcție pe Traian Băsescu.

Felul în care este văzut președintele suspendat în mediile jurnalistice și politice din Germania și Austria, încă de prin 2010, diferă fundamental de ceea ce spune, oficial, cancelarul neamț precum și majoritatea presei românești. Numai că madam Merkel n-o s-o recunoască niciodată public, ea fiind adepta austerității ca soluție a ieșirii din criza în care se scufundă Europa. Iar dacă Băsescu taie și tot taie, e bun așa rău.


Acum, faptul că, din cei vreo 18 milioane de români, sau câți or mai fi rămas prin țară (pentru că rezultatele recensământului încă nu sunt cunoscute... ghici ghicitoarea mea de ce?!), mai mult de trei sferturi au ajuns la sapă de lemn... asta e o altă poveste. Nemții sunt pragmatici, acest aspect nu-i interesează. Dacă am fi consumatori masivi de produse germane, poate că lucrurile ar sta puțin diferit. N-ar fi indiferenți la o scădere a balanței comerciale din cauza căderii puterii de cumpărare a românilor. Dar și asta e o altă poveste.

O prietenie de aproape 20 de miliarde. De euro

Cum să nu-l susțină doamna Merkel pe Traian Băsescu, oricât de mult ar da cu constituția românească de gard, când "șeful statului" nu a adus în discuție niciodată, pe nicăieri, datoria pe care Germania o are față de noi încă dinainte de Cel de-al doilea razboi mondial?


Ce-i drept, 19 miliarde de euro sunt ceva parale chiar și pentru Germania. iar propunerea economistului Radu Golban, de a se înființa o comisie pentru studierea acestei probleme, s-a izbit de refuzul Parlamentului, dominat, la acea vreme, de PDL și Traian Băsescu.


Radu Golban spunea, la vremea respectivă, că are dubii cum că datele suplimentare, identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei, ar fi reale.


“Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare“, a spus Golban, adăugând că nu înțelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, ce deține informații esențiale despre datoria istorică a Germaniei cître România.

Economistul român, stabilit în Elveția, spune că s-au făcut presini internaționale asupra României pentru a renunța la aceste creanțe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent și astfel mai multe țări ar putea cere Germaniei să-și onoreze datoriile istorice.

„Nu s-a renunțat doar la aceste creanțe, ci și la posibilitatea unor discuții pe această temă”, a conchis ecnomistul Radu Golban.

Să ne mai mirăm de ce îl susține d-na Merkel pe d-l Băsescu, indiferent de derapajele dictatoriale ale acestuia din urmă?

Domnul Putinescu

Revenind la tema zicerii de față, dacă ați uitat cumva cum i se mai spune președintelui suspendat prin Europa, vă reamintim din nou – Putinescu. „Vă reamintim din nou” nu e pleonasm, prima dată am făcut-o în titlu. Asta ca să fim riguroși, pentru că sigur se va găsi vreunul care să spună că nimic nu poate fi adevărat din ce înșir aici fiindcă am un pleonasm strecurat în text.

Norbert Mappes-Niediek, un jurnalist și autor de cărți austriac, îl critică intens pe Traian Băsescu, cu toate derapajele dictatoriale ale acestuia, încă de acum vreo doi ani, printre altele, în paginile publicației Frankfurter Rundschau.

Dar, ce spune, de fapt, domnul Norbert Mappes-Niediek?

Jurnalistul austriac consideră, pe un ton sec și pragmatic, că România se îndreaptă clar spre dictatură, cu președintele Băsescu la cârma țării. Rețineți, omul spune asta încă din 2010!

Norbert Mappes-Niediek mai afirmă că sunt foarte multe asemănări între Führerul de Dâmbovița și alți lideri autocrați din Europa, cel mai vizibil fiind un alt președinte-jucător care se consideră etern: Vladimir Putin.

Sinecuri și relații „speciale”

Jurnalistul îl descrie pe Băsescu drept un fost primar al Bucureștiului care a construit un regim prezidențial atotputernic, și ai cărui consilieri se purtau la fel ca secretarii fostelor birouri politice: ei dădeau directive, iar miniștrii le executau. Mappes-Niediek este de părere că Emil Boc nu era decât un fel de ecou al președintelui și că activitatea Parlamentului se reducea la aprobarea propunerilor „șefului statului”. Care „șef de stat” răsplătea comportamentul slugarnic cu diverse sinecuri, prin consilii de administrație, prin ambasade și consulate sau, în mod curios, chiar pe la instituții culturale, gen ICR. „Clientelismul politic este aproape palpabil”, scria jurnalistul austriac, citat, pe scurt, de România liberă, pe la începutul acestui an.

Nici relația... hai să-i spunem „deosebită” cu fostul ministru al Turismului nu i-a scăpat lui Norbert Mappes-Niediek. Dar, neavând dovezi să meargă mai departe, autorul articolelor din Frankfurter Rundschau s-a limitat la a considera relația Băsescu-Udrea drept una „cel puțin specială”. Dar despre care românii au o cu totul altă parere.

O mână spală pe alta. Chiar și la Bruxeleles

Pentru că am vorbit de citatul celor de la România liberă, să nu-i credităm neapărat cu un joc la două capete. Pentru asta îți trebuie puțin curaj. Faptul că a fost citat de RL nu este decât o dovadă a felului în care propaganda băsistă găsea de cuviință să prezinte, favorabil „șefului statului”, lucruri care nu puteau fi ascunse sub preș pentru că vorbea prea multă lume despre ele.

De altfel, înainte de a lămuri lumea despre ce vrea austriacul să spună în articolele sale, RL a precizat, în detaliu, că respectivul cotidian este al unui trust de presă la care Partidul Social Democrat german deține 40% din acțiuni.

Ceea ce nu realizează RL și alți trompetiști din corul pro-băsist este că, oferind aceste date, aruncă o nouă lumină asupra observațiilor făcute de la Bruxelles. Și anume că toate aceste reacții au fost galvanizate și diseminate de indivizi precum Monica Macovei, omologilor democrat-liberali din Parlamentul European, pentru care menținerea în funcție a lui Băsescu e mult mai importantă decât felul în care trăiesc românii. Sau decât angajamentele electorale ale lui Băsescu față de propriul popor.

Ca să încheiem cu acest subiect, cred că pe români nu i-a deranjat atât luarea măsurilor de austeritate cât inechitățile crase generate de acestea și bătaia de joc la care au ajuns să fie supuși pentru atingerea acestor obiective care, în fond, nici nu sunt ale lor. Dar pe care Băsescu le susține, deci canceloarul Germaniei îl susține, la rândul său.

Coadă de topor

Dacă tot am vorbit de pragmatism, haideți să fim și mai pragmatici în cele ce urmează.

Ce a declanșat evenimentele care au dus, într-un final, la cea de-a doua suspendare a lui Băsescu?

Păi, în primul rând, felul în care s-a făcut „reforma” pensiilor și a sănătății.


Vă aduceți aminte modul flagrant, de netăgăduit, demonstrabil în fața oricărei instanțe de pe această planetă, în care s-a furat votul la Legea pensiilor? Da, este vorba despre numărătoarea care a făcut-o celebră pe Roberta Anastase. N-a făcut-o, din păcate, și pușcăriașă, pentru că "șeful statului" a avut grijă, prin lacheii săi, să o scoată basma curată.

Apoi, un alt episod - dacă vă aduceți aminte, asigurarea de stat urma să fie înlocuită cu una obligatorie, chestiune în urma căreia ar fi profitat trusturi precum ING, Vienner Sadtische sau Allianz-Tiriac. Ei, privind din această perspectivă, parcă începem să înțelegem altfel susținerea de care se bucură Băsescu pe la UNELE cancelarii europene. Nu pentru că ar fi un lider demn de parteneriat ci pentru că, pur și simplu, e o coadă de topor.

Dacă afirmația vi se pare prea dură, haideți să ne amintim de gazul de șist. Sau de Roșia Montană. Sau de autostrada Bechtel. Aia din România, pentru că cea din Albania, unde și-au cărat utilajele, e de multe ori mai ieftină. Și, lucru foarte important, terminată.

O prăbușire în flăcări

Revenind la Putinescu, probabil cel mai debusolant moment al carierei lui politice, când a început să i se crape piedestalul, a fost declanșarea protestelor de stradă, în iarnă. Și asta din simplul motiv că, fiind o mișcare spontană, protestul nu avea niște lideri clari, pe care Băsescu să îi poată ataca public.


Gafa cu Arafat, pe care l-a tratat absolut mizerabil, e o chestiune care i-a arătat caracterul de golănaș de port și a făcut ca România să spună gata, ajunge și să vuiască de „Jos Băsescu!”. Chestie care l-a șocat, dacă vă aduceți aminte, vreo câteva zile n-a scos nici măcar nasul pe geam. După ce, cu câteva zile înainte, era Zmeul zmeilor și suna pe la redacții de televiziune, să intre în emisiuni și să spună el cum stă treaba de fapt.

A reluat genul acesta de mizerii și în povestea cu premierul Ponta. Acel „Dottore” și alte glumițe de doi lei cred ca nu vor fi uitate prea curand de conștiința publică. Numai că, după reacțiile cu Arafat, „șeful statlui” n-a mai avut tupeul obișnuit, de a-l face de rahat el însuși, ci a dat ordin servitorilor să caute (și, probabil, să fabrice, nu m-ar mira) dovezi de plagiat.

De altceva însă mi-e teamă și anume de faptul că omul nu e deloc rezonabil și că a pierdut simțul realității. Pe felul său nativ, de dictator de punte, s-au grefat toate laudele și, s-o spunem pe cea dreaptă, pupincurismele camarilei. Pupincurisme prin care, așa cum spuneam mai sus, membrii clanului mai prindeau și ei un os de ros.

Ei, pierzând acest simț al realității, va trata această luptă ca pe ceva extrem de personal și se va face luntre și punte să câștige. Ceea ce-l va face să se prăbușească în flăcări.


În fond, la ce consilieri are, nici nu e de mirare că la asta se va ajunge, mai devreme sau mai târziu. La fel ca în zicerea aceea din antichitate: „Când zeii vor să piardă pe cineva, mai întâi îi iau mințile.” Și, am mai putea adăuga așa, postmodernist, după ce i-au luat mințile, îi mai dau și niște consilieri "unul și unul".


De fapt, poate chiar e adevărat că nimic nu e întamplator...

Băsescu vs USL – un fals meci, în avantajul celor care vor să evite pușcăria

Motto:

Gândiți, deci existăm!

Dacă mai aveați vreo îndoială, hai să v-o risipesc - sunt unul dintre cei care susțin trimiterea acasă a lui Traian Băsescu. Chiar și în aia pe care și-a dat-o singur, nu mai conteaza. Așa că, dacă sunteți rudă cu prezidentul, dacă sunteți pe statul lui de plată sau pur și simplu un admirator obișnuit, vă rog să nu citiți mai departe.

Cred că o veți face oricum, poate mai puțin cei de pe statul de plată. S-ar putea să vă fie în fișa postului să citiți și apoi să mă ungeți cu rahat cât timp vă mai plătește șeful. Dar sunt vaccinat, mi-a s-a mai întâmplat cât am lucrat în presă și chiar puțin după. Iar unii din ei își pleacă acum capul pe stradă când ne vedem. Probabil nu mai sunt platiți de la buget, pentru că am remarcat și alte feluri de priviri când mi-am întâlnit foștii"lăudători".

Dacă însă sunteți un cetățean obișnuit, așa ca mine, care își face griji pentru țara lui, poate dați o privire pe argumentele mele. Că sunt vreo câteva.

O prioritate națională

Îndepărtarea lui Băsescu din Palatul Cotroceni este o prioritate națională.

Cine nu o vede, se încadrează în categoria celor care n-ar trebui să citească aceste rânduri. Este, dacă vreți, genul de compromis pe care l-au făcut englezii cu Stalin, in Al doilea război mondial, când erau puși în fața unei alternative: fac pactul cu diavolul sau sunt rași de pe fața pământului.

La noi, lucrurile nu sunt duse chiar atât de departe. Dar ceasul arată 12.59 și vreo câteva secunde.

Totuși, dacă ignorați puterea financiară și de propagandă a celor care nu mai au nimic de pierdut în încercarea de a evita explicațiile pentru tonele de infracțiuni comise de-a lungul anilor, vă înșelați amarnic! Stau și mă întreb până unde ar merge Băsescu pentru a nu-și pierde imunitatea. Sau Udrea, Videanu, Boc și tot neamul lor, să nu-și piardă „tătucul”. Pentru că nu-ti trebuie un doctorat în logică formală ca să înțelegi că, pentru oricare membru al "clanului Băsescu", căderea șefului înseamnă ani grei de pușcărie. Ori poate, mai grav, chiar confiscarea averilor...

Pentru cei nehotărâți

Zicerea mea se adreseaza celor nehotărâți. Pentru că cei hotărâți, "nucleul dur" al ambelor tabere, deja știu ce vor face.


Ca să înțelegeți cât de greu îmi este să votez pentru scoaterea lui Băsescu de la Cotroceni, pe 29 iulie, vă rog să citiți textul postat mai la vale, peste vreo cateva paragrafe, pe care l-am trimis unei liste de jurnaliști pe la jumătatea anului 2010. Ideile care mi-au inspirat acel text încă mai trăiesc în mine și cred că, dacă ne uitam la imaginea de ansamblu, cred ca îmi veți da dreptate.

O singură dată mi-a mai fost atât de greu – când l-am votat pe Iliescu, să nu iasă Vadim președinte. Doamne, ce rahat!

Ce mă surprinde însă e faptul că oameni cu scaun la cap, pe care îi știu de ani de zile ca fiind echilibrați și cu toți neuronii acasă, nu realizează cât de important este să îl dăm jos pe Băsescu. Să am oare avantajul că, în toată această nebunie, sunt la vreo 2.500km de casă, într-o țară unde democrația nu e doar subiect de campanie electorală?!

Băsescu vs USL, o falsă dilemă

Unii s-ar putea întreba „Bun, tu vezi lucrurile așa pentru că ai trăit prin Anglia și America. Deci noi, care suntem acasă, suntem mai proști, nu?”.


Și, nu numai că s-ar putea întreba, unii chiar mi-au adresat asemenea întrebări, public. Culmea, chiar și unii care sunt plecați de ani de zile din țara. Bine, în ultimul caz ar fi și o chestiune de... experiență școlară, ca sa fiu corect politic.

Ei bine, dacă puneți problema așa, mă întreb daca nu cumva... aveți dreptate. Pentru că nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să condamn, in vreun fel, pe cineva care încă îl susține pe Traian Băsescu.

Dacă are motive raționale, atunci va plăti, odată cu șeful lui. Dacă n-are motive decât de ordin emoțional, atunci nu-mi poate inspira decât compasiune. E nasol să fii ținut în întuneric, când dai de lumină încep să te doară ochii.

Însă nu-i pot înțelege, sub nicio formă, pe cei care merg pe varianta votului negativ.

Ce legătură are îndepărtarea lui Băsescu de la timonă cu acuzațiile la adresa USL?
Lumea chiar nu vede că sunt două probleme diferite, cu soluții diferite?

Cu Băsescu trebuie să ne socotim acum, cu USL ne vom socoti la toamnă, la vot. Ar cam fi timpul ca românii să gândească atunci când merg la vot. Și, mai mult, să bage votul în urnă CU RESPONSABILITATE.

Mda, știu, sună cam utopic ce am spus.

Bine, hai să recunosc deschis, chiar sună utopic.

Cât de greu îmi este...

Spuneam, mai la deal, că, din punct de vedere emoțional, îmi este greu să votez împotriva lui Băsescu tocmai din motivele pe care USL mi le oferă, din abundență, zilele astea. Dacă jucați go sau șah, nu trebuie să vă dau explicații de ce e bine să gândiți cu vreo câteva mutări înainte. Sau să sacrificați o piesă, din când în când, pentru a obține victoria.

Dacă nu jucați go sau șah, nu vă bateți capul, cred că oricum ați prins ideea.

Iată, mai jos, dovada faptului că USL nu este, din punctul meu de vedere, alianța ideală pentru România.
Însă este alianța care ne poate scăpa de un dictator și de camarila lui de infractori, care au spoliat țara și ne-au făcut să ne luăm lumea în cap. Cu mlilioanele. Și care ne-a scos, pe capete, părinții din sistem, pe cale naturală, după o viață de muncă. Și care ne-a băgat într-un rahat imens, dând vina pe criza economică mondială. Și care ne-a furat pe față, demonstrabil cu probe video, în Parlament. Și care a folosit instituțiile de control ale statului pe post de poliție politică. Hmm, obiceiurile vechi mor greu...

Și acum, textul scris pe un site al jurnaliștilor din România, cu vreo doi ani în urmă.

_________________________

To: freeex@yahoogroups.com
Date: Thursday, June 24, 2010, 5:52 PM

Lucrurile sunt simple: Romania traverseaza o criza profunda, atat economica (,) cat si morala si de autoritate. Basescu e un lider autocratic, fara contrapondere in sistemul politic actual. Nici in gasca™ lui, nici in opozitie, nici in societatea civila. De aici toate aberatiile cromatice si de sfericitate care, intr-un stat democratic, n-ar face titlurile decat in tabloide. De aici si campaniile de presa, pericol la adresa sigurantei nationale.

Daca n-ar fi de ras, ar fi de plans...

Totul este amplificat de faptul ca opozitia si societatea civila sunt impotente, penibile si corupte in cvasimajoritatea lor.

Exceptiile sunt atat de rare incat nu mai sunt modele, ci motive de trecut pe partea cealalta a trotuarului.

(Daca lucrati la stiri, va sugerez sa va opriti aici si sa reveniti, daca o sa aveti chef, pentru restul zicerii J)

Uitati-va la seful PSD, Victor Ponta, care nu este decat un mic epigon al lui Adrian Nastase. Aceleasi glumite, aceleasi mimetisme, acelasi „modus operandi”. Sa nu mai spunem ca partidul sau a ramas la fel de corupt, clientelar si baronizat ca si in urma cu... spuneti voi cati ani.

Cel putin la ultimul congres al PSD am avut senzatia ca urmaresc un documentar pe Discovery despre reptilele veninoase din Australia.

Ce credibilitatea poate avea un asemenea partid, cu un asemenea lider, in ochii celor care ar putea sa spuna ceva?

Apoi, uitati-va la seful PNL, Crin Antonescu.

Nimic concret, doar speculatii semantice la adresa luarilor de cuvant ale competitorilor politici.

E nevoie sa va aduc aminte care era varful sistemului de valori al candidatul PNL la ultima campanie prezidentiala?! Tudor Chirila!!

Cu tot respectul domnul Chirila (care chiar cred ca e un tip ok dar lumea vorbeset ca ar fi departe de un model moral), toata treaba a sunat asa, ca poanta finala dintr-un banc prost. Mi-a lasat impresia ca e unul din acei bucatari care vor si ei sa faca o placinta dar, cand s-a aplecat sa ia uleiul, vantul i-a ravasit cartea de bucate si a citit finalul de la reteta de muraturi. Iar cand serveste desertul, se simte ofensat cand lumea stramba din nas.

Liberalii au ramas, din pacate, aceeasi turma de pisici pe care un domn incearca sa o mane spre... nici el nu cred ca stie unde.

PDL... care PDL? Asta nu e partid, e o gasca de indivizi adunati pentru ca asa trebuie daca vrei sa dai inainte. Pana in `89 era PCR, apoi a fost FSN, apoi... Chiar are rost sa mai vorbim?!

Despre PC... numai de bine. Subiectul este inutil de tratat pentru ca, daca se impiedica cineva pe la Antene de cablul din heblu si se ia curentul, acest partid dispare de pe scena politica.

Societatea civila? Care societate civila?!

Cea care primeste fonduri consistente pentru proiecte de integrare a tiganilor, milioane care se cheltuie doar pentru a mentine in viata cateva organizatii fara cap si coada? Care fac zgomot doar pentru a justifica niste miscari in contabilitate? Asta in timp ce obiectul muncii lor face Romania de ras prin Europa? Englezii, italienii, francezii sau spaniolii nu se mai uita de mult la culoarea pielii, ci doar la pasaport.

La fel se poate spune si despre cei care militeaza pentru drepturile homosexualilor prin organizarea de marsuri si festivaluri... gay. Intr-o tara ca Romania, asta e ca si cum ai aprinde un chibrit ca sa vezi daca mai ai benzina in rezervor. Da, nu iti interzice nimeni sa o faci, e dreptul tau insa... cam dai foc la casa.

Ma intreb cand vor exista in Romania organizatii (functionale) la care cetateanul sa se duca de exemplu pentru a fi consiliat juridic ca sa actioneze in instanta Consilul Local (sau chiar Guvernul) atunci cand parcul din fata blocului a disparut pentru a face loc unui supermarket?

Si, in final... presa.

De fapt, care presa?

De cateva luni, de cand m-am intros din SUA, ma oripilez aproape zilnic cu ceea ce vad la TV.

Moderatori justitiari si isterizati, care nu lasa invitatii sa vorbeasca, care prezinta lucruri discutabile de parca ar fi adevaruri absolute (atat timp cat respecta indicatiile din casca). Cu aceiasi experti de serviciu, dintre care unii cu un profil moral la fel de aerodinamic ca al unei caramizi. Cu aceiasi reporteri penibili si agramati sau, pe de alta parte, agresivi si obraznici, fara pic de consideratie pentru viata privata a celor intervievati.

De invitati ce sa mai vorbim?!

L-am vazut pe Tatulici, acest dinozaur resapat, facand emisiuni despre solutiile de iesire din criza. Oare omul asta isi aduce aminte cand il prezenta pe cel cu Caritasul drept salvatorul neamului?! Sa mai spun ca e penibil? Sau jenant? Cui i-ar pasa?!

In final, episodul DD.

Mi-e greu sa-l numesc pe Dan Diaconescu coleg de breasla. Este patron de televiziune si cu asta am spus aproape tot. Daca nu i-ar placea sa iasa pe sticla, nimeni nu l-ar cunoaste la fata. Totusi, daca a santajat, sa plateasca. Penal.

Cum am spus, Romania traverseaza o criza produnda, economica, de autoritate si, mai ales, morala. Nu exista un sistem de valori clar iar, intre timp, cetatenii ei bajbaie brownian pe „meandrele concretului”, ca sa il citez pe unul din artizanii acestui haos. Trait plenar de romani in anno domini 2010.

Toate bune,

Justinian

P.S.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, inseamna ca nu lucrati la stiri.