Lucrurile sunt simple: Romania traverseaza o criza profunda, atat economica (,) cat si morala si de autoritate. Basescu e un lider autocratic, fara contrapondere in sistemul politic actual. Nici in ‚gasca’ lui, nici in opozitie, nici in societatea civila. De aici toate aberatiile cromatice si de sfericitate care, intr-un stat democratic, n-ar face titlurile decat in tabloide. De aici si ‚campaniile de presa, pericol la adresa sigurantei nationale’.
Daca n-ar fi de ras, ar fi de plans...
Totul este amplificat de faptul ca opozitia si societatea civila sunt impotente, penibile si corupte in cvasimajoritatea lor.
Exceptiile sunt atat de rare incat nu mai sunt modele, ci motive de trecut pe partea cealalta a trotuarului.
(Daca lucrati la stiri, va sugerez sa va opriti aici si sa reveniti, daca o sa aveti chef, pentru restul zicerii )
Partide sau gasti politice?
Uitati-va la seful PSD, Victor Ponta, care nu este decat un epigon al lui Adrian Nastase. Aceleasi glumite, aceleasi mimetisme, acelasi 'modus operandi’. Sa nu mai spunem ca partidul sau a ramas la fel de corupt, clientelar si 'baronizat’ ca si in urma cu... spuneti voi cati ani.
Cel putin la ultimul congres al PSD am avut senzatia ca urmaresc un documentar pe Discovery despre reptilele veninoase din Australia.
Ce credibilitatea poate avea un asemenea partid, cu un asemenea lider, in ochii celor care ar putea sa spuna ceva?
Apoi, uitati-va la seful PNL, Crin Antonescu.
Nimic concret, doar speculatii semantice la adresa luarilor de cuvant ale competitorilor politici.
E nevoie sa va aduc aminte care era varful sistemului de valori al candidatul PNL la ultima campanie prezidentiala?! Tudor Chirila! Cu tot respectul domnul Chirila (care chiar cred ca e un tip ok dar departe de a fi un model moral), toata treaba a sunat asa, ca poanta finala dintr-un banc prost. Mi-a lasat impresia ca e unul din acei bucatari care vor si ei sa faca o placinta dar, cand s-a aplecat sa ia uleiul, vantul i-a ravasit cartea de bucate si a citit finalul de la reteta de muraturi.
Liberalii au ramas, din pacate, aceeasi turma de pisici pe care un domn incearca sa o mane spre... nici el nu stie unde.
PDL... care PDL? Asta nu e partid, e o gasca de indivizi adunati pentru ca ‚asa trebuie daca vrei sa dai inainte’. Pana in '89 era PCR, apoi a fost FSN, apoi... Chiar are rost sa mai vorbim?!
Despre PC... numai de bine. Subiectul este inutil de tratat pentru ca, daca se impiedica cineva pe la Antene de cablul din heblu si 'se ia curentul’, acest partid dispare de pe scena politica.
Societatea civila? Care societate civila?!
Chiar asa, care societate civila?
Cea care primeste fonduri consistente pentru proiecte de integrare a tiganilor, milioane care se cheltuie doar pentru a mentine in viata cateva organizatii fara cap si coada? Care fac zgomot doar pentru a justifica niste miscari in contabilitate? Asta in timp ce obiectul muncii lor face Romania de ras prin Europa? Englezii, italienii, francezii sau spaniolii nu se mai uita de mult la culoarea pielii, ci doar la pasaport.
La fel se poate spune si despre cei care militeaza pentru drepturile homosexualilor prin organizarea de marsuri si festivaluri... 'gay’. Intr-o tara ca Romania, asta e ca si cum ai aprinde un chibrit ca sa vezi daca mai ai benzina in rezervor. Da, nu iti interzice nimeni sa o faci, e dreptul tau insa... dai foc la casa.
Ma intreb cand vor exista in Romania organizatii (functionale) la care cetateanul sa se duca de exemplu pentru a fi consiliat juridic ca sa actioneze in instanta Consilul Local (sau chiar Guvernul) atunci cand parcul din fata blocului a disparut pentru a face loc unui supermarket?
Si, in final... presa
De fapt, care presa?
De cateva luni, de cand m-am intros din SUA, ma oripilez aproape zilnic cu ceea ce vad la TV.
Moderatori 'justitiari’ si isterizati, care nu lasa invitatii sa vorbeasca, care prezinta lucruri discutabile de parca ar fi adevaruri absolute (atat timp cat respecta indicatiile 'din casca’). Cu aceiasi 'experti’ de serviciu, dintre care unii cu un profil moral la fel de aerodinamic ca al unei caramizi. Cu aceiasi reporteri penibili si agramati sau, pe de alta parte, agresivi si obraznici, fara pic de consideratie pentru viata privata a celor intervievati.
L-am vazut pe Tatulici, acest dinozaur reciclat, facand emisiuni despre solutiile de iesire din criza. Oare omul asta isi aduce aminte cand il prezenta pe cel cu Caritasul drept salvatorul neamului?! Sa mai spun ca e penibil? Sau jenant? Cui i-ar pasa?!
In final, episodul DD
Mi-e greu sa-l numesc pe Dan Diaconescu coleg de breasla. Este patron de televiziune si cu asta am spus aproape tot. Daca nu i-ar placea sa iasa 'pe sticla’, nimeni nu l-ar cunoaste la fata. Totusi, daca a santajat, sa plateasca. Penal.
Cum am spus, Romania traverseaza o criza produnda, economica, de autoritate si, mai ales, morala. Nu exista un sistem de valori clar iar, intre timp, cetatenii ei bajbaie brownian pe 'meandrele concretului’, ca sa il citez pe unul din artizanii acestui haos trait plenar de romani in anno domini 2010.
Simplu... ca 'buna ziua'!
Toate bune,
Justinian
P.S.
Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, inseamna ca nu lucrati la stiri.
vineri, iunie 25, 2010
duminică, februarie 07, 2010
Sistemul luat la bani mărunți
Ceea ce a făcut, zilele trecute, un timişorean amendat de poliţiştii comunitari ar trebui să dea de gândit unei naţii aflată în criză. În primul rând, în criză de idei... Cum era vorba aceea? ”Azi la Timișoara, mâine în toată țara!”?!
Admit, cu sportivitate, că este una din puţinele ştiri pe care le-am urmărit cu atenţie în ultimii ani la televizor, în România.
Paradoxul românesc - toată lumea are dreptate
Ca să fac un rezumat, pentru aceia dintre voi care sunt sătui de prostiile de la televizor, situația stă cam așa: omul nostru a recurs la un protest mai puţin obişnuit – a mers să plătească o amendă, în valoare de 100 de lei noi, cu... monede de 5, 10 şi 50 de bani. Nimic ilegal, însă „organul”, intransigent ca mai tot funcţionarul public, a ţinut morţiş că nu primește decât bancnote. Long story short, cum spune americanul, până la urmă protestatarul a reuşit să-şi impună punctul de vedere – ce-i drept, și cu ajutorul presei - aşa că poliţiştii comunitari au avut de lucru mai bine de o oră ca să numere paralele adunate în două pungi din plastic.
Acum, chiar n-are importanţă că mama omului cu pricina, prinsă într-un autobuz expres cu bilet pentru linii „normale”, era sau nu vinovată. O fi explicat femeia că n-a ştiut cum stă treaba cu biletele, însă „organul” a dat o lovitură de graţie fărădelegii – a amendat-o pe cucoană cu 100 de lei.
Cinstit vorbind, „organul” cu pricina avea și el dreptate, în felul lui – femeia nu avea biletul în regulă. Ar fi ca şi cum te-ai duce cu acceleratul şi prezinţi bilet de personal. Dar nu acesta este aspectul care mă interesează ci felul în care s-a gândit timişoreanul să se răzbune pe autorităţi.
De la ”organ” citire – ”Fără mărunțiș!”
Faptul că un funcţionar public a refuzat să primească banii, în monedă românească, doar pentru că erau prea „mărunţi”, spune multe despre cei care ne conduc. Sau despre cei care ne biciuiesc în numele "șefilor". Adică noi trebuie să facem ceea ce ei ne spun că trebuie să facem, chiar dacă nu ne convine. Însă, când roata se schimbă, apar blocaje. De ce să muncească funcţionarul mai mult, chiar și atunci când vine vorba de numărat bani?!
Gestul timişoreanului ar trebui urmat de toţi cei care au de protestat împotriva sistemului aberant şi criminal din ţara asta. Sistem care protejează mafioţi şi permite acestora şi acoliţilor lor să prospere în timp ce alţii au ajuns să nu mai aibă nici măcar proverbiala sapă din lemn. Sistem care bagă la beci pentru 10 ani pe cel care fură o pâine dar care eliberează după nici trei ani, pentru „bună purtare”, mafioţi din sfera puterii ce au devalizat bănci cu sume egale cu bugetele unor ministere.
Dacă aleșii noștri tot s-au obișnuit să facă ce vor, fără teamă de consecințe, iar număratul banilor e sportul lor preferat, haideți să le dăm de treabă. Măcar când e vorba de numărat bani. Că de făcut copii... cam greu pe criza asta...
Ne-au dat leul greu. Păi... să-l folosim!
Aşadar, dragii mei, dacă aveţi de plătit dări, amenzi, taxe, impozite, rate etc., cred că e timpul să va schimbaţi banii în monede. Pentru că cei care ne conduc se pare că au uitat un lucru esenţial, şi anume că exista oameni, cu milioanele, a căror viaţă se duce de pe o zi pe alta cu monede de 1, 5, 10 şi 50 de bani. În fond, e firesc, pentru că atunci când faci sute de mii şi milioane de euro din şpăgi, comisioane, „atenţii”, ordonanţe de urgenţă cu valabilitate de 24 de ore, hotărâri de consiliu de administraţie care lovesc doar în „plevuşcă” şi tot aşa mai departe... e greu să îţi aduci aminte că există şi altfel de bani decât bancnotele de la 100 de lei în sus. Asta în cazul în care mai foloseşti lei...
Revenind la știrea în sine, cinismul existenţei zilnice mă face să trec cu vederea – şi să schimb canalul, evident – peste tot ceea ce înseamnă ştiri, fie ele despre cutremure in Haiti sau crime odioase la Cucul din Deal. Cred că suntem sătui cu toţii de asta, nu cred că-mi poate reproşa nimeni lipsa de interes. Și, uneori, de empatie faţă de cei din jur. Este un efect al atomizării populaţiei, impuse de un regim politic absolut nepăsător la nevoile reale ale cetăţeanului, văzut și tratat doar ca vacă de muls. Măcar de ne-ar pune și muzică, am auzit cu ceva timp in urmă că niște băieți deștepți au descoperit că vacile, atunci când ascultă muzică simfonică, dau lapte mai mult și mai bun. La noi, cu manelele astea... faceți și voi socoteala.
Trei, Doamne, și toți trei... polițiști comunitari
Ca să închei într-o notă mai optimistă, cred că de acum înainte polițiștii comunitari nu vor mai merge câte doi în patrulă, ci câte trei – unul care să știe să scrie, altul care să știe să citească și un al treilea care să știe să socotească. Nu de alta, dar s-ar putea să mai vină câte un cetățean care să vrea să-i ia... la bani mărunți.
Altfel spus, dacă tot ne-au dat guvernanții leul ”greu”, pe care șmecherii îl folosesc să-și cumpere vile iar restul, ”fraierii”, să plătească dări, păi... hai să-l folosim! Ei cu contul din bancă și cu portofelul, restul... cu găleata!
Spor la adunat ”mărunți” și pungi din plastic! Sau din hârtie, să nu-i supărăm pe ecologiști. Eu unul, m-am apucat deja, am inceput să aranjez monedele pe raftul bibliotecii. Am de plătit întreținerea, curentul, telefonul, gazul, internetul...
Admit, cu sportivitate, că este una din puţinele ştiri pe care le-am urmărit cu atenţie în ultimii ani la televizor, în România.
Paradoxul românesc - toată lumea are dreptate
Ca să fac un rezumat, pentru aceia dintre voi care sunt sătui de prostiile de la televizor, situația stă cam așa: omul nostru a recurs la un protest mai puţin obişnuit – a mers să plătească o amendă, în valoare de 100 de lei noi, cu... monede de 5, 10 şi 50 de bani. Nimic ilegal, însă „organul”, intransigent ca mai tot funcţionarul public, a ţinut morţiş că nu primește decât bancnote. Long story short, cum spune americanul, până la urmă protestatarul a reuşit să-şi impună punctul de vedere – ce-i drept, și cu ajutorul presei - aşa că poliţiştii comunitari au avut de lucru mai bine de o oră ca să numere paralele adunate în două pungi din plastic.
Acum, chiar n-are importanţă că mama omului cu pricina, prinsă într-un autobuz expres cu bilet pentru linii „normale”, era sau nu vinovată. O fi explicat femeia că n-a ştiut cum stă treaba cu biletele, însă „organul” a dat o lovitură de graţie fărădelegii – a amendat-o pe cucoană cu 100 de lei.
Cinstit vorbind, „organul” cu pricina avea și el dreptate, în felul lui – femeia nu avea biletul în regulă. Ar fi ca şi cum te-ai duce cu acceleratul şi prezinţi bilet de personal. Dar nu acesta este aspectul care mă interesează ci felul în care s-a gândit timişoreanul să se răzbune pe autorităţi.
De la ”organ” citire – ”Fără mărunțiș!”
Faptul că un funcţionar public a refuzat să primească banii, în monedă românească, doar pentru că erau prea „mărunţi”, spune multe despre cei care ne conduc. Sau despre cei care ne biciuiesc în numele "șefilor". Adică noi trebuie să facem ceea ce ei ne spun că trebuie să facem, chiar dacă nu ne convine. Însă, când roata se schimbă, apar blocaje. De ce să muncească funcţionarul mai mult, chiar și atunci când vine vorba de numărat bani?!
Gestul timişoreanului ar trebui urmat de toţi cei care au de protestat împotriva sistemului aberant şi criminal din ţara asta. Sistem care protejează mafioţi şi permite acestora şi acoliţilor lor să prospere în timp ce alţii au ajuns să nu mai aibă nici măcar proverbiala sapă din lemn. Sistem care bagă la beci pentru 10 ani pe cel care fură o pâine dar care eliberează după nici trei ani, pentru „bună purtare”, mafioţi din sfera puterii ce au devalizat bănci cu sume egale cu bugetele unor ministere.
Dacă aleșii noștri tot s-au obișnuit să facă ce vor, fără teamă de consecințe, iar număratul banilor e sportul lor preferat, haideți să le dăm de treabă. Măcar când e vorba de numărat bani. Că de făcut copii... cam greu pe criza asta...
Ne-au dat leul greu. Păi... să-l folosim!
Aşadar, dragii mei, dacă aveţi de plătit dări, amenzi, taxe, impozite, rate etc., cred că e timpul să va schimbaţi banii în monede. Pentru că cei care ne conduc se pare că au uitat un lucru esenţial, şi anume că exista oameni, cu milioanele, a căror viaţă se duce de pe o zi pe alta cu monede de 1, 5, 10 şi 50 de bani. În fond, e firesc, pentru că atunci când faci sute de mii şi milioane de euro din şpăgi, comisioane, „atenţii”, ordonanţe de urgenţă cu valabilitate de 24 de ore, hotărâri de consiliu de administraţie care lovesc doar în „plevuşcă” şi tot aşa mai departe... e greu să îţi aduci aminte că există şi altfel de bani decât bancnotele de la 100 de lei în sus. Asta în cazul în care mai foloseşti lei...
Revenind la știrea în sine, cinismul existenţei zilnice mă face să trec cu vederea – şi să schimb canalul, evident – peste tot ceea ce înseamnă ştiri, fie ele despre cutremure in Haiti sau crime odioase la Cucul din Deal. Cred că suntem sătui cu toţii de asta, nu cred că-mi poate reproşa nimeni lipsa de interes. Și, uneori, de empatie faţă de cei din jur. Este un efect al atomizării populaţiei, impuse de un regim politic absolut nepăsător la nevoile reale ale cetăţeanului, văzut și tratat doar ca vacă de muls. Măcar de ne-ar pune și muzică, am auzit cu ceva timp in urmă că niște băieți deștepți au descoperit că vacile, atunci când ascultă muzică simfonică, dau lapte mai mult și mai bun. La noi, cu manelele astea... faceți și voi socoteala.
Trei, Doamne, și toți trei... polițiști comunitari
Ca să închei într-o notă mai optimistă, cred că de acum înainte polițiștii comunitari nu vor mai merge câte doi în patrulă, ci câte trei – unul care să știe să scrie, altul care să știe să citească și un al treilea care să știe să socotească. Nu de alta, dar s-ar putea să mai vină câte un cetățean care să vrea să-i ia... la bani mărunți.
Altfel spus, dacă tot ne-au dat guvernanții leul ”greu”, pe care șmecherii îl folosesc să-și cumpere vile iar restul, ”fraierii”, să plătească dări, păi... hai să-l folosim! Ei cu contul din bancă și cu portofelul, restul... cu găleata!
Spor la adunat ”mărunți” și pungi din plastic! Sau din hârtie, să nu-i supărăm pe ecologiști. Eu unul, m-am apucat deja, am inceput să aranjez monedele pe raftul bibliotecii. Am de plătit întreținerea, curentul, telefonul, gazul, internetul...
marți, ianuarie 26, 2010
Hai sa ne aflam in treaba...
M-am tot gandit si m-am tot rasucit... Ce sa fac eu pe frigul asta?!
Daca tot e asa de naspa afara, hai sa pun pe blog ceva de prin 'tarile calde', pe unde am umblat 'in interes de serviciu'.
Va las sa va delectati cu imagini pe care le-am filmat la un "two tank diving", din Cozumel, Mexic.
Sper ca temperaturile din Caraibe sa va mai incalzeasca putin. Macar in suflet... :)
Spor!
Daca tot e asa de naspa afara, hai sa pun pe blog ceva de prin 'tarile calde', pe unde am umblat 'in interes de serviciu'.
Va las sa va delectati cu imagini pe care le-am filmat la un "two tank diving", din Cozumel, Mexic.
Sper ca temperaturile din Caraibe sa va mai incalzeasca putin. Macar in suflet... :)
Spor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)