vineri, septembrie 11, 2015

CAND E SA NU-TI IASA SOCOTEALA...

Azi mi s-a pus pata pe (unii) liberali. Pentru ca, cel putin ce se petrece pe aici, prin UK, imi aduce aminte de niste vremuri tulburi pentru PNL, de prin '90, '92 sau'94, cand parca Dumnezeu le luase mintile liderilor de atunci ai partidului. Atat celor locali, cat si celor "de la centru".


Daca isi inchipuie cineva, din PNL sau din afara ca, fiind guvernat de principii liberale, trebuie sa tac si sa-mi vad de treaba... Ei bine, se inseala profund!



Motto:
Gândiți, deci existăm!

Conflictul dintre generatiile de sacrificiu

Se spune ca exista un conflict inerent intre generatii. Stiti voi, treaba aia cu dialectica, Hegel, negarea negatiei, ma rog, chestii de-astea care ii provoaca strabism mental unui manelist si-l fac sa strige "Of, viata mea..."..

Mai simplu spus, zicerea de fata imi e prilejuita de ceva amintiri de pe vremea cand, tanar fiind, incepusem sa nu mai fiu de acord cu tata in unele chestiuni. Chestiuni legate de viata, mai ales de viata din preajma sexului frumos. Si cam scump, cel putin pentru buzunarele mele de pe vremea aceea.

Cu alte cuvinte, aparuse si la noi conflictul intre generatii. Numai ca, asa cum n-aveam cum sa banuiesc atunci, era un conflict intre generatii de sacrificiu.

Cele doua paragrafe de mai sus nu reprezinta decat un preambul la zicerea de azi, un fel de explicatie rationala pentru o chestiune pragmatica - niciodata nu mi-am putut tine prea mult gura cand am vazut ca se petrec rahaturi in jurul meu.




Ti-ai invatat lectia (pentru copilul tau)?

Apoi, nu (mai) tac pentru ca ma uit in ochii copilului meu si ma gandesc ca, intr-o zi, imi va adresa intrebarea pe care i-am adresat-o tatalui meu, acum mai bine de 25 de ani, dupa o discutie pe tema nenorocirii numite comunism: "Si tu ce-ai facut, tata, ca nemernicii de care vorbesti sa nu distruga tot?!"

Si as vrea sa pot sa fac pentru baiatul meu ceea ce a facut batranul meu pentru mine, chiar daca, la vremea de atunci, din sacrificiul lui n-am perceput decat ca n-avem blugi, nu beam Pepsi si nici la studii in strainatate nu am putut pleca.

Ce-a facut tatal meu? Ei bine, a refuzat sa fie comunist pe vremea cand, pentru asa ceva, aveai necazuri pe care azi nu vi le puteti imagina. Decat poate daca ii dati de lucru domnului aceluia, am uitat cum il cheama, cu legea impotriva legionarilor.

Unii oameni par sa nu invete nimic din lectiile date de istorie.



Sa mani o turma de pisici

Aproape de fiecare data cand m-am gandit la liberali si liberalism, am avut in minte imaginea unor oameni independenti, cu principii, constienti de propriile puteri si limite. Niste oameni demni, fideli unor principii de viata sanatoase, carora nu le poti impune oprelisti straine de aceste linii directoare.

Ca sa o dau pe chestiuni de ordin plastic, ar fi ca si cum ai incerca sa mani o turma de pisici. E cam greu sa ai grija de una singura, d-apoi de doua-trei? Nu trec cu gandul, nici macar in gluma, spre numere formate din doua cifre pentru ca ar fi ca si cum as incerca sa-mi imaginez cum arata o sfera intr-un spatiu cvadridimensional. Bine, am eu asa o idee dar... ma opresc aici, pentru ca ma paste strabismul mental mentionat in contextul cu prestatia lui Adi Minune si celalalt, stomatologul manelist, am uitat cum il cheama. De fapt, nici nu cred ca am stiut vreodata.

Revenind la oile noastre, dincolo de acest nucleu dur ideal, de acest "hardcore", cum i se spune mai nou, PNL nu este, in niciun caz, vreo nirvana politica. Fiind un partid ce functioneaza intr-o tara in care coruptia si neamprostia au devenit norme iar sistemul traditional de valori dispare ca o ceata de dimineata tomnatica, in sunet de manele, PNL nu este scutit de neajunsuri, atat existentiale cat si doctrinare.



O gogomanie cu miros de Crin

Mi-e greu acum (si, sincer, nici n-am chef si timp) sa expun toate prostiile facute de liderii postdecembristi ai PNL. Sunt atatea incat nici n-as sti de unde sa incep. Dar cu siguranta nu gresesc atunci cand afirm ca una din cele mai mari greseli ale PNL, ca partid, a fost alierea cu PSD in nenorocirea care s-a chemat USL.

Miscarea a fost de nociva, stupida si iresponsabila incat ma intreb daca Antonescu n-a fost cumva drogat sau santajat cand a comis-o. Sa fie clar, ma refer la Crin Antonescu, sa nu se autosesizeze cumva nevastuica si sa cheltuie aiurea banul public cu trimiterea mea la beciul "crimaganditorilor".

Dar, daca n-a fost santajat sau drogat, atunci Crin al nostru a dovedit o lipsa de viziune politica absolut impardonabila pentru liga mare. In campionatul satesc sau chiar in Divizia B hai, poate ca mai merge, dar nu la profesionisti!

Si mai e ceva - nu stiu de unde naiba a iesit povestea asta, care s-a rostogolit apoi ca un bulgare de zapada, ca fostul sef al liberalilor ar fi fost un bun orator. Dar nu mai insist, ca omul a iesit din peisaj, nu-i mai leg si eu o tinichea de coada. Are el destule. Si nu-s putine caci, daca te uiti la el de departe, seamana cu o masina de tineri proaspat casatoriti care pleaca in luna de miere..



PDL - o gasca de fripturisti. De Kobe

A doua mare prostie a fost fuziunea cu PDL. Care nu a fost un partid, ci o gasca de indivizi adunati de un scop comun - sa se lipeasca de diverse scaune si fotolii, de unde sa poata fura cat ii tin pingelele. Si, printre altele, sa savureze o friptura de vaca de Kobe, stropita cu un Chateau Margaux Balthazar (2009 a fost un an foarte bun), parfumata, in cele din urma, cu o havana. Si, cum stie orice sinecurist de lux, o havana de 100 de dolari fara un Blue Label "on the rocks" e ca o nunta fara lautari.

Totul pe banii contribuabilului, fireste, ca doar nu or fi luat degeaba masura cu scaderea cu un sfert a lefurilor, a pensiilor si cu taierea indemnizatiilor!

Spre deosebire de pesedisti, al caror mod de actiune imbina ceva din gingasia porcului cu gratia tancului sovietic, se pare ca pedelistii au fost totusi fideli unui principiu: daca nu-ti poti atinge obiectivele la vedere, fa-te prieten cu cine trebuie si, odata ajuns in casa lui, smantaneste-i oalele. Sau, cunoaste-i mai bine nevasta. Sau... ma rog, ati prins ideea.

Daca ma luati cu povesti referitoare la doctrina PDL si alte abureli de-astea, va multumesc anticipat pentru ocazia de a-mi mai aerisi putin lista de prieteni de pe Facebook.




Victorie cu orice pret!

Imi aduc aminte de vorbele unui mare om politic, care se confrunta cu o problema ceva-ceva mai complicata decat cea care l-a determinat pe liberalul Antonescu sa faca pactul cu diavolul: "Victory at all cost!".

Diferenta dintre cei doi protagonisti ai pildei de fata, adica dintre Churchill si Crin al nostru, pe langa cea de statura politica, este una fundamentala - lui Winston i-a iesit pasenta! A pariat pe calul castigator chiar daca, o perioada, a stat singur in calea uraganului teuton.

Bine, costurile acestei victorii i-au iesit pe nas, din punct de vedere politic dar efectele si mai dure au fost resimtite vreme de aproape 50 de ani, intr-un razboi numit "rece". Si chiar si dupa aceea, pentru ca lucrurile nu s-au linistit inca.

Din acest punct de vedere, putem spune, fara a gresi prea mult, ca batrana Europa plateste inca, cu varf si indesat, datoriile facute de acea "Victory at all costs!". Si, tineti-va bine, nici n-am adus inca vorba despre dobanzi!



Culmea matematicii, la un profesor de istorie...

Ca sa mai descretim putin fruntile, va aduc aminte de o culme, cea a matematicii - sa incerci sa rezolvi o problema cu doua necunoscute dar sa nu-ti iasa socoteala. Suna cam "naspa" dar cam asta a patit, pe scurt, fostul viitor prezidentiabil.

In ceea ce ne priveste pe noi, ca romani, chemarea liderului britanic, la victorie cu orice pret, ne-a pecetluit soarta cu o stampila sub forma de pingea rosie iar efectele invataturilor "tovarasilor eliberatori" se vad si astazi in societatea romaneasca. In fond, la ce te poti astepta atunci cand niste ticalosi eviscereaza o tara de aproape tot ceea ce-i poate folosi spiritual si material? Ba chiar si fizic, pentru ca "scoaterea din sistem" a tot ce putea fi etalon moral si intelectual s-a facut literalmente, prin executii, asasinate si deportari.

Insa, dupa cum bine spune inteleptul, drumul spre iad e pavat cu intentii bune iar Crin Antonescu a facut ce-a vazut si el la altii: a jucat la ruleta niste principii si chiar soarta unui partid pentru o victorie iluzorie. La vremea aceea impotriva lui Basescu. Apoi, ca sa ajunga presedinte.

Ei bine, nu i-a iesit nimic. Nici demiterea lui Popeye, nici calimera cu presedintia.

Daca n-o fi fost santajat, ma intreb ce-o fi fumat Crin Antonescu in perioada aceea, in care a legat un partid istoric, cu merite incontestabile la devenirea istorica si nationala a Romaniei, de expresia post-decembrista a ciumei bolsevice.

E nasol sa nu-ti iasa socoteala da' nici chiar in halul asta!


P.S.1
Daca e musai sa precizez la ce (partid) faceam referire cand povesteam, mai sus, de ciuma rosie post-decembrista, nu stiu de ce naiba v-ati mai pierdut timpul sa cititi pana aici. Asa ca, luati-va de ureche si scoteti-va singuri de pe lista mea de prieteni. Acum!

P.S.2
Apelul cu luarea de urechi si iesirea din lista de prieteni nu e o gluma. L-am mai facut si alta data si a dat rezultate. Nescontate. De aceea, studiez posibilitatea ca, tura viitoare, sa sugerez (auto)suturi in fund.