Tinerii care exista dar nu se vad si cei in varsta care se vad... dar nu mai sunt demult in "realitate". Peste toate, apoteotic, un fost baiat de mingi, ajuns primar interimar, care face glume de autobaza la televiziunea nationala.
Nu sunt cele mai reprezentative imagini din orasul meu de suflet, Iasul. Nici foarte "glamor" dar imi lasa senzatia ca au o putere de simbol pe care nu am vazut-o atunci cand le-am captat in treacat, fara nicio intentie de a le expune undeva.
Motto:
Gândiți, deci existăm!
A fi sau a nu fi... vizibil
Prima din imaginile de mai jos e din tramvaiul 6, pe cand treceam peste pasarela din Alexandru cel Bun. Da, am mers cu tramvaiul, de curiozitate si de dor, sa vad cum mai e, n-am mai facut-o de vreo zece ani.
Mi-a trecut.
Si dorul si curiozitatea.
Parca era altfel, candva. Sau poate ca este ca in gluma aceea: "Ti-aduci aminte, Marie, ce bine era pe vremea lui Stalin? Ce-ti veni, mosneag nebun, a murit atata lume! Da, muiere, dar noi aveam 20 de ani!"
Si dorul si curiozitatea.
Parca era altfel, candva. Sau poate ca este ca in gluma aceea: "Ti-aduci aminte, Marie, ce bine era pe vremea lui Stalin? Ce-ti veni, mosneag nebun, a murit atata lume! Da, muiere, dar noi aveam 20 de ani!"
A doua imagine e "luata" pe celebra strada Lapusneanu, pe o vreme mohorata si trista, cu o singura persoana ratacita in fata standurilor cu carti vechi.
In prima, cu tramvaiul, vezi generatia varstnica, placida si absenta, care "nu e acolo". Iar in partea dreapta, o biserica ce abia se ghiceste asa, ca o speranta. Sau ca o amagire, cum ar putea carcoti un ateu.
In cea de-a doua, cu strada Lapusneanu, nu vezi generatia tanara insa ii vezi mesajul: "Ma revolt, deci exist!". Cel mai probabil, graffitiul apartine unui tanar student. Teribilist, clar, amenda e serioasa pentru astfel de "opere de arta". Deci, tanar fara indoiala, daca nu la trup, atunci macar la minte.
Ca sa inchei paragraful cu un panseu tematic, e bine sa fii tanar la minte dar la fel de bine e sa nu ajungi sa dai in mintea copiilor. Cel putin nu cat ai obligatii familiale sau financiare. Dupa 20 de ani de pensie... poate ca n-o mai fi chiar asa o problema.
Ca sa inchei paragraful cu un panseu tematic, e bine sa fii tanar la minte dar la fel de bine e sa nu ajungi sa dai in mintea copiilor. Cel putin nu cat ai obligatii familiale sau financiare. Dupa 20 de ani de pensie... poate ca n-o mai fi chiar asa o problema.
Baiatul de mingi din Primarie
Si, peste toate, ultima imagine, captata doar cu ochii mintii...
Am vazut la statia locala a televiziunii nationale, la stiri, un fost baiat de mingi de prin Primarie, ajuns acum primar interimar. Omul, cu un costum nu tocmai ieftin, arunca o privire asa, de dan-diaconescu-in-direct, peste toata podeaua, de parca ar fi cautat ceva. Numai la cel cu care vorbea nu se uita. Dadea, in schimb, raspunsuri de "smart ass" unei ziariste la intrebari foarte concrete si pertinente legate de nu stiu ce chestiune de importanta locala.
Misto, nu? Ca sa zic asa... in rezonanta cu preferintele muzicale ale alesilor, fie ei locali, regionali sau nationali.
Pentru cei care calca pragul Primariei cu diverse treburi, omul acesta reprezinta autoritatea, este seful executivului local. Daca vreti, e un fel de Obama de Iasi.
La fel, individul reprezinta urbea si in fata celor ce ne calca batatura, venind de pe alte meleaguri. Oficial sau doar in trecere, lumea pleaca acasa la ea, in alte zone ale tarii sau aiurea, dincolo de hotare, cu ideea ca l-a intalnit pe primarul de Iasi. Adica pe cel care le calca pe urme lui Dimitrie Gusti, Vasile Pogor sau Petru Poni.
Vioara a doua, cu urme de matreata
Ei bine, nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca, printr-un joc ciudat al sortii, Numarul Unu actual din Palatul Roznovanu n-ar fi fost aghiotantul primarului amorez. Da, ati ghicit, cel care isi facuse garda pretoriana din Politia locala ca sa afle cu cine l-a mai inselat... amanta!
Pentru mine insa, care am dat sporadic pe acasa in ultimii zece ani, acest individ va continua sa fie cel pe care l-am cunoscut candva - functionarul marunt, insipid-inodor-si-incolor, macinat de frustrari personale, fara prea multa imaginatie dar cu multa matreata pe umerii sacoului.
Dragii mei ieseni, de ce permiteti sa se intample asa ceva?! De ce ii lasati pe toti carausii de geanta sa ajunga sa poarte palarii MULT prea mari pentru capetele lor? Totul in timp ce oamenii cu adevarat merituosi ori isi iau lumea in cap ori fac foame si traiesc de la o chenzina la alta?!
Atitudinea acesta, de cioban mioritic nu duce decat la un singur lucru - imbogatirea vranceanului si a ungureanului, moldoveanului neramanandu-i nimic altceva decat sa ingrase pamantul.
P.S.
Poare ca ar fi trebuit sa scriu altceva tocmai azi, de ziua mea. Dar asa s-a nimerit sa vad lucrurile pe cand am luat-o la talpa prin oras, ieri, intr-o plimbare fara tinta de vreo cateva ore
Si da, iesenii spun "Iasul", si nu "Iasiul". Vorbiti cu profesorul Stelian Dumistracel daca aveti nedumeriri... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu