Gândiți, deci existăm!
Zicerea
de față îmi este prilejuită nu de o contemplare alegorică a timpului scurs de
la scrierile lui Platon ci de numele primului demnitar guvernamental. Ați
ghicit, este vorba despre Mihai Răzvan Ungureanu. Adică MRU, cum îl cunosc
mulți dintre cei pe care îi guvernează de vreo câteva zile.
Recentele
lui afirmații, cum că românii sunt puturoși și nu se dezgroapă singuri din
zăpadă, mi-au adus aminte de o situație de acum câțiva ani, când caracterul
băiatului frumușel și deștept a ieșit la iveală într-un fel care nu-l prea
onorează.
Episodul
cu pricina pare să nu fie singular. Ba, din contră, cu cât cauți mai multe
despre MRU... afli tot felul de lucruri nu tocmai la locul lor.
Să nu
uit – dedic materialul de față Danei, care, cu comentariile ei inteligente și de
bun simț, mi-a dat un impuls spre a-mi pune timpul și neuronii la treabă.
Multumesc mult, Dănuța! J
Un băiat deștept. Pe bune!
L-am cunoscut pe actualul premier în facultate. Apoi, după ceva timp,
l-am întâlnit prin intermediul tatălui său, un reputat profesor universitar, deținător,
într-o perioadă, al demnității de viceprimar al Iașului.
În mod cert și indiscutabil, omul are niște calități. E distins și
curtenitor, politicos și instruit. Pe lângă acestea, pare să fie și discret,
calitate care, orice s-ar spune, este extrem de utilă unui șef al spionajului.
Să menționăm și o inteligență nativă, dezvoltată, oarecum firesc, într-o
familie de intelectuali evrei.
MRU mai este și un fin meloman.
Cel puțin așa îl recomandă prezența, în 1996, la Serata TV a regretatului
Iosif Sava, de la TVR. Bine, actualul premier a fost invitat în calitate de
istoric și bursier la Londra, la vremea respectivă dar se cuvine să menționăm
legătura. Pentru că emisiunea era, în fond, una despre muzică. Faptul că unul
din subiectele emisiunii a fost „istoria judecată după sex” poate fi doar o
tușă de culoare. Sau nu, cum ar spune cei care susțin că gusturile sexuale ale
premierului tinde spre zone care au intrat în dezbatera publică românească mai de curând, de când cu intrarea în UE. Să nu le dăm importanță, poate că
vorbește doar invidia din ei.
Se cuvine să menționez aici și calitățile de ordin oarecum... material.
La mijlocul anului trecut, în declarația de avere a proaspătului șef de
executiv erau menționate trei terenuri în județele Prahova, Ilfov și Ialomița,
de câteva hectare. La acestea se adaugă un apartament în Iași și o casă de
aproape 300 de metri pătrați în Voluntari. Informațiile sunt publice și se pot găsi pe internet. Dacă nu merge, dați refresh. Sper să nu pățiți ca mine... dar să nu anticipăm, veți citi mai la vale ce și cum.
Financiar, MRU nu stă tocmai prost dar, comparativ cu politicienii zilelor
noastre, e un neica nimeni. Ce altceva ai putea spune despre o avere de 12.000
de euro și 28.000 RON? Bașca niște datorii de prin 2006, de vreo 84.500 de euro
și 54.482 RON.
A fi sau a nu fi. Mason...
Nu știu câtă legătură are evoluția lui MRU cu apartenența la o lojă
masonică. Menționez ideea doar pentru că am auzit-o într-o discuție purtată cu foști
niște colegi din presă, prin 2008, actualmente oameni care se chinuie să țină o
afacere pe picioare. Chestiune cam dificilă dacă nu ai vreo Mătușă Tamara sau
carnet de partid.
Iată că evenimentele recente mi-au reactivat neuronii și, dacă stăm puțin
să ne gândim - și să dăm crezare unor anumite surse – subiectul nu e chiar fără
predicat.
Dintre miniștrii de externe ai României, e de notorietate că Adrian
Năstase, Teodor Meleșcanu, Andrei Pleșu, Adrian Severin și Mircea
Geoană au fost masoni. Să nu-i uităm pe Călin Popescu Tăriceanu, Petre Roman și Dinu
Patriciu. Bine, ultimul nu e și nu a fost ministru dar... v-ați prins, era de
menționat. Mai ales că, potrivit unor surse din presă, i-a fost sponsor lui MRU
în anumite faze ale devenirii sale intelectuale.
Bine, dar ce legătură are masoneria cu MRU, v-ați putea întreba, pe bună dreptate?
Păi... cam are.
Tatăl lui, profesorul Ștefan Ungureanu, este și el mason. Nu știu dacă
asta l-a propulsat în funcția de viceprimar al Iașului însă e clar că i-a
deschis niște uși. Pe care, spun gurile rele, le-a folosit și pentru a-și promova fiul
în diverse poziții și demnități.
Eu cred ca Moș Crăciun, Bau Bau și Baba Cloanța există. Așa că resping gândul
că masoneria a avut o contribuție la ascensiunea fulminantă a lui MRU.
Să revenim în realitate și să ne aducem aminte că, în 2007, după episodul
jenant în care și-a dat demisia din funcția de minstru de externe, MRU a fost
propus ca director al Seviciului de Informații Externe. Iar astăzi e premier.
Trebuie să recunoaștem, e o chimie interesantă, cu totul alta decât cea predată de
Ungureanu senior la universitatea din Iași. Poate că, mai degrabă, este o
alchimie, la fel de interesantă.
Evident, toate aceste ingrediente se amestecă, într-un mod extrem de
fericit, în creuzetul ascensiunii lui MRU. Și aceasta în condițiile în care, în
România ultimilor ani, multe eminențe cenușii sunt fugărite aiurea, de
președinte. Sau ținute într-o cruntă mizerie materială, de mafia de partid și
de stat.
Partea întunecată a Forței
În continuare, nu mă voi adresa fanilor Starwars, așa cum ar părea din
intertitlul de mai sus, ci voi creiona o latură mai puțin plăcută a lui MRU. Și
nu mă refer aici la întrebarea care flutură pe buzele tuturor politicienilor
din România: „Oare ce știe MRU despre mine și afacerile mele?!”
La o răsfoire atentă a istoriei recente, relatările nu tocmai flatante
par să fie mai multe decât cele favorabile noului premier al României.
Astfel, prospătului șef de guvern i se pune în cârcă o oarecare orientare
excesivă spre propria carieră, în dauna rezultatelor favorabile țării al cărei
cetățean este.
În lista reproșurilor la adresa lui MRU găsim ceea ce unii jurnaliști și
oameni politici consideră a fi o contribuție devastatoare în cazul recuperării
patrimoniului Fundației „Gojdu”, unde Ungaria a câștigat în mod nesperat și
contra tuturor probabilităților uriașul patrimoniu imobiliar și financiar al
celui care a fost filantropul, avocatul și omul de cultură Emanuil Gojdu. Să nu-i fi
folosit prea bine limba maghiară, a cărei cunoștință o menționează în CV?
Apoi, faptul că nu respectă instituțiile statului și ierarhia lor.
Cum altfel poate fi privit episodul cu răpirea celor trei jurnaliști români în Irak, doi dintre ei oameni cu care am lucrat, cu ani în urmă, la Prima TV, în București? În fond, aceasta i-a adus și demiterea din funcția de ministru de externe, premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu reproșându-i că l-a informat mai întâi pe Traian Băsescu și apoi pe el. Deși MRU semnase o fișă a postului în care se menționa altceva.
La lista de mai sus se poate adăuga, printre multe altele, și un subiect
mai soft dar la fel de tulburător pentru orice deținător de CNP – afirmația lui
MRU, din 2006, când spunea că peste Prut se vorbește o variantă a limbii
române, așa numita ‚light romanian’, sau ‚româna ușoară’. Chestiune care l-a
nemulțumit până și pe Andrei Pleșu, cel care l-a propulsat în poziția de secretar de stat la Externe și care afirma, după ceva timp și oarece reflecții tardive, într-o zicere în presă, că MRU
nu știe când să se oprească, în urmărirea scopurilor personale. Dar i-a
prevăzut o ascensiune fulminantă pe scena politică, chiar dacă are rezultate în
acest domeniu care tind, asmptotic, spre zero.
Coincidențe. Sau poate nu...
Un lucru curios care s-a petrecut pe durata documentării pentru prezentul
material a fost lipsa unor pagini de internet pe care apăreau informații nu
tocmai favorabile lui MRU.
Astfel, putem cita acest site, unde se face referire la un material despre o oarece confuzie ciudată între
români și romi.
Să nu uităm și de acest material legat de o sumă de eșecuri ale diplomației, cu legătură evidentă la
MRU.
Însă în mod deosebit aș fi vrut să accesez situl acesta, unde fostul purtător de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru aduce acuzații extrem de
grave la adresa premierului în exercițiu. Mi-aș fi dorit să pot citi în amănunt
ce au scris jurnaliștii de la Napoca News pentru că, dacă există dovezi că un
demnitar român de un asemenea rang este agent al unei puteri străine, situația
este de o gravitate extremă. Ghici ghicitoarea lui Băsescu: care e puterea
străină cu pricina? Nu vreau să vă jignesc inteligența așa că, daca citiți cu
atenție acest text, o veți identifica destul de ușor.
Îmi doresc ca, la ora la care accesați această pagină, linkurile cu
pricina să fie reactivate, cumva. Mie nu mi-a ieșit.
Episodul cu Poliția Rutieră
Trebuie să recunosc cu sportivitate că, până acum mai bine de zece ani,
l-am privit cu simpatie și admirație pe actualul numărul unu de la Palatul
Victoria. Nici n-am avut alt motiv, dacă mă gândesc la întâlnirile directe,
prilejuite de meseria de gazetar. Bine, era pe undeva o umbră de reproș, cauzată
de o oarece aroganță ținută cumva sub control dar, într-o epocă în care mai
marii zilei din politică erau de o nesimțire crasă, MRU părea întruchiparea
decenței. Aduceți-vă aminte doar de replicile și observațiile lui Adrian Năstase la adresa colegilor parlamentari. Să nu mai spunem de cele adresate jurnaliștilor, mai ales cele pe care anglo-saxonii le-ar încadra, cu siguranță, la categoria "smart ass".
MRU a căzut de pe piedestal, pentru mine, în momentul în care am văzut,
la o emisiune tv, o apariție a lui total în disonanță cu ceea ce susține acum
presa pro Putere.
Iată faptele.
Pe un post tv, din păcate nu mai rețin acum care, erau prezentați șoferi care
încalcă regulile de circulație. Apare, la un moment dat, și MRU, la volanul
unui jeep. Să fi depășit viteza legală? Să fi trecut pe roșu? Chiar nu mai are
importanță. Dar felul în care i-a vorbit polițistului cu pricina m-a deranjat
profund. „Tu știi cine sunt eu?!”, îl chestiona, de sus, proaspătul premier pe agentul de
circulație. Ceea ce nu știa demnitarul era că polițistul are un microfon asupra lui și că este filmat de peste drum.. Logosul a continuat cu multe altele, din aceeași categorie de beizadea cu fițe de
vedetă. Sau de manelist. Sau de „jmecher” de cartier. Sau de... completați voi,
nu mai lungesc textul cu asemnea mențiuni nedemne de prima funcție în Executiv.
Hoților le place noaptea
La prima vedere, episodul descris mai sus, cu încălcarea unor banale
reguli de circulație, nu pare important. Poate că era teribilismul unui tânăr
ajuns, prin arderea unei mulțimi de etape, secretar de stat de la Ministerul de
Externe. Însă, dacă ne gândim puțin și ne mai amintim și de mitul lui Gyges,
începem să privim cu alți ochi traiectoria mai mult sau mai puțin vizibilă a lui MRU.
Poate că, la fel ca și ciobanul din Lydia antică, s-a obișnuit prea mult
să întoarcă inelul care te face nevăzut. Și, de aici, din cauza caracterului
său egoist, a venit și disprețul pentru regulile comunității. Mă refer,
desigur, la păstorul din antichitate.
La urma urmei, câți dintre noi rezistă tentației de a obține orice, pe
nedrept, fără prea multe remușcări și fără a se gândi la consecințe?
Această ultimă întrebare nu e chiar retorică. Bunica, Dumnezeu să o
ierte, avea un răspuns, dat de înțelepciunea vârstei: „Nepoate, hoților le
place noaptea. De ce, mama-mare? Pentru că nu-i vede nimeni, măi nepoate!”
Să sperăm că povestea lui MRU nu se va termina ca în mitul lui Platon.
Pentru cei care nu-și mai aduc aminte de la școală (scuze celorlalți), să
amintim că povestea o găsim în Cartea a doua a „Republicii” lui Platon.
Pe scurt, ciobanul nostru ajunge, după afișarea acestor calități, date de
inel, să fie trimis printre solii regelui. Mai pe înțelesul tuturor, ajunge
spion. Numai că Gyges îl înșeală pe rege. Și îl înșeală, la propriu, cu regina,
după care îi mai plănuiește și moartea, împreună cu proaspăta amantă, pentru
a-i lua puterea.
Să sperăm că MRU n-a găsit inelul cu pricina. Altfel, regele va avea zilele
numărate. Mereu...
2 comentarii:
salut sunt cristi dupa parerea mea are dreptate cand MRU spune ca romanii sunt puturosi si mai presus de asta sunt hoti umbla numai dupa furat si tepuit.
Vara daca traversezi romania vezi numai muncitori care lucreaza la drumuri care dorm sau stau in lopata nu mai vorbim de alte munci care tre sa le faca acum toti sunt ingineri laureati etc etc. daca pleaca afara se intorc inmadiat pentru ca nu sunt obisnuiti sa munceasca mai mult de 5 6 ore pe zi . sunt obisnuiti sa beie rachiu vin si altele cu o asemenea pleava e foarte dificil ca romania sa dea inainte .
DUPA PAREREA MEA ORICARE PRIM MINISTRU VA FI TOT O SA FIE CONTESTAT SI RIDICULIZAT PENTRU CA SA AJUNGI ACOLO TREBUIE SA FACI PE PLACUL ALTORA POLITICA ESTE O CURVA CARE MANANCA BANI MULTI. AR FI MAI MULTE DE SPUS DAR EU PREFER SA FAC NU SA ZIC A SPUNE LUCRURILOR PE SLEAU IN ZIUA DE AZI NU MAI INTERESEAZA PE NIMENI E O NESIMTIRE DE CE SE INTAMPLA . VA SULUT PE TOTI .
cristi, nu contest faptul ca lumea a ajuns lenesa. dar oare de ce?
Trimiteți un comentariu