Băsescu vs USL – un fals meci, în avantajul celor care vor să evite pușcăria

Motto:

Gândiți, deci existăm!

Dacă mai aveați vreo îndoială, hai să v-o risipesc - sunt unul dintre cei care susțin trimiterea acasă a lui Traian Băsescu. Chiar și în aia pe care și-a dat-o singur, nu mai conteaza. Așa că, dacă sunteți rudă cu prezidentul, dacă sunteți pe statul lui de plată sau pur și simplu un admirator obișnuit, vă rog să nu citiți mai departe.

Cred că o veți face oricum, poate mai puțin cei de pe statul de plată. S-ar putea să vă fie în fișa postului să citiți și apoi să mă ungeți cu rahat cât timp vă mai plătește șeful. Dar sunt vaccinat, mi-a s-a mai întâmplat cât am lucrat în presă și chiar puțin după. Iar unii din ei își pleacă acum capul pe stradă când ne vedem. Probabil nu mai sunt platiți de la buget, pentru că am remarcat și alte feluri de priviri când mi-am întâlnit foștii"lăudători".

Dacă însă sunteți un cetățean obișnuit, așa ca mine, care își face griji pentru țara lui, poate dați o privire pe argumentele mele. Că sunt vreo câteva.

O prioritate națională

Îndepărtarea lui Băsescu din Palatul Cotroceni este o prioritate națională.

Cine nu o vede, se încadrează în categoria celor care n-ar trebui să citească aceste rânduri. Este, dacă vreți, genul de compromis pe care l-au făcut englezii cu Stalin, in Al doilea război mondial, când erau puși în fața unei alternative: fac pactul cu diavolul sau sunt rași de pe fața pământului.

La noi, lucrurile nu sunt duse chiar atât de departe. Dar ceasul arată 12.59 și vreo câteva secunde.

Totuși, dacă ignorați puterea financiară și de propagandă a celor care nu mai au nimic de pierdut în încercarea de a evita explicațiile pentru tonele de infracțiuni comise de-a lungul anilor, vă înșelați amarnic! Stau și mă întreb până unde ar merge Băsescu pentru a nu-și pierde imunitatea. Sau Udrea, Videanu, Boc și tot neamul lor, să nu-și piardă „tătucul”. Pentru că nu-ti trebuie un doctorat în logică formală ca să înțelegi că, pentru oricare membru al "clanului Băsescu", căderea șefului înseamnă ani grei de pușcărie. Ori poate, mai grav, chiar confiscarea averilor...

Pentru cei nehotărâți

Zicerea mea se adreseaza celor nehotărâți. Pentru că cei hotărâți, "nucleul dur" al ambelor tabere, deja știu ce vor face.


Ca să înțelegeți cât de greu îmi este să votez pentru scoaterea lui Băsescu de la Cotroceni, pe 29 iulie, vă rog să citiți textul postat mai la vale, peste vreo cateva paragrafe, pe care l-am trimis unei liste de jurnaliști pe la jumătatea anului 2010. Ideile care mi-au inspirat acel text încă mai trăiesc în mine și cred că, dacă ne uitam la imaginea de ansamblu, cred ca îmi veți da dreptate.

O singură dată mi-a mai fost atât de greu – când l-am votat pe Iliescu, să nu iasă Vadim președinte. Doamne, ce rahat!

Ce mă surprinde însă e faptul că oameni cu scaun la cap, pe care îi știu de ani de zile ca fiind echilibrați și cu toți neuronii acasă, nu realizează cât de important este să îl dăm jos pe Băsescu. Să am oare avantajul că, în toată această nebunie, sunt la vreo 2.500km de casă, într-o țară unde democrația nu e doar subiect de campanie electorală?!

Băsescu vs USL, o falsă dilemă

Unii s-ar putea întreba „Bun, tu vezi lucrurile așa pentru că ai trăit prin Anglia și America. Deci noi, care suntem acasă, suntem mai proști, nu?”.


Și, nu numai că s-ar putea întreba, unii chiar mi-au adresat asemenea întrebări, public. Culmea, chiar și unii care sunt plecați de ani de zile din țara. Bine, în ultimul caz ar fi și o chestiune de... experiență școlară, ca sa fiu corect politic.

Ei bine, dacă puneți problema așa, mă întreb daca nu cumva... aveți dreptate. Pentru că nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să condamn, in vreun fel, pe cineva care încă îl susține pe Traian Băsescu.

Dacă are motive raționale, atunci va plăti, odată cu șeful lui. Dacă n-are motive decât de ordin emoțional, atunci nu-mi poate inspira decât compasiune. E nasol să fii ținut în întuneric, când dai de lumină încep să te doară ochii.

Însă nu-i pot înțelege, sub nicio formă, pe cei care merg pe varianta votului negativ.

Ce legătură are îndepărtarea lui Băsescu de la timonă cu acuzațiile la adresa USL?
Lumea chiar nu vede că sunt două probleme diferite, cu soluții diferite?

Cu Băsescu trebuie să ne socotim acum, cu USL ne vom socoti la toamnă, la vot. Ar cam fi timpul ca românii să gândească atunci când merg la vot. Și, mai mult, să bage votul în urnă CU RESPONSABILITATE.

Mda, știu, sună cam utopic ce am spus.

Bine, hai să recunosc deschis, chiar sună utopic.

Cât de greu îmi este...

Spuneam, mai la deal, că, din punct de vedere emoțional, îmi este greu să votez împotriva lui Băsescu tocmai din motivele pe care USL mi le oferă, din abundență, zilele astea. Dacă jucați go sau șah, nu trebuie să vă dau explicații de ce e bine să gândiți cu vreo câteva mutări înainte. Sau să sacrificați o piesă, din când în când, pentru a obține victoria.

Dacă nu jucați go sau șah, nu vă bateți capul, cred că oricum ați prins ideea.

Iată, mai jos, dovada faptului că USL nu este, din punctul meu de vedere, alianța ideală pentru România.
Însă este alianța care ne poate scăpa de un dictator și de camarila lui de infractori, care au spoliat țara și ne-au făcut să ne luăm lumea în cap. Cu mlilioanele. Și care ne-a scos, pe capete, părinții din sistem, pe cale naturală, după o viață de muncă. Și care ne-a băgat într-un rahat imens, dând vina pe criza economică mondială. Și care ne-a furat pe față, demonstrabil cu probe video, în Parlament. Și care a folosit instituțiile de control ale statului pe post de poliție politică. Hmm, obiceiurile vechi mor greu...

Și acum, textul scris pe un site al jurnaliștilor din România, cu vreo doi ani în urmă.

_________________________

To: freeex@yahoogroups.com
Date: Thursday, June 24, 2010, 5:52 PM

Lucrurile sunt simple: Romania traverseaza o criza profunda, atat economica (,) cat si morala si de autoritate. Basescu e un lider autocratic, fara contrapondere in sistemul politic actual. Nici in gasca™ lui, nici in opozitie, nici in societatea civila. De aici toate aberatiile cromatice si de sfericitate care, intr-un stat democratic, n-ar face titlurile decat in tabloide. De aici si campaniile de presa, pericol la adresa sigurantei nationale.

Daca n-ar fi de ras, ar fi de plans...

Totul este amplificat de faptul ca opozitia si societatea civila sunt impotente, penibile si corupte in cvasimajoritatea lor.

Exceptiile sunt atat de rare incat nu mai sunt modele, ci motive de trecut pe partea cealalta a trotuarului.

(Daca lucrati la stiri, va sugerez sa va opriti aici si sa reveniti, daca o sa aveti chef, pentru restul zicerii J)

Uitati-va la seful PSD, Victor Ponta, care nu este decat un mic epigon al lui Adrian Nastase. Aceleasi glumite, aceleasi mimetisme, acelasi „modus operandi”. Sa nu mai spunem ca partidul sau a ramas la fel de corupt, clientelar si baronizat ca si in urma cu... spuneti voi cati ani.

Cel putin la ultimul congres al PSD am avut senzatia ca urmaresc un documentar pe Discovery despre reptilele veninoase din Australia.

Ce credibilitatea poate avea un asemenea partid, cu un asemenea lider, in ochii celor care ar putea sa spuna ceva?

Apoi, uitati-va la seful PNL, Crin Antonescu.

Nimic concret, doar speculatii semantice la adresa luarilor de cuvant ale competitorilor politici.

E nevoie sa va aduc aminte care era varful sistemului de valori al candidatul PNL la ultima campanie prezidentiala?! Tudor Chirila!!

Cu tot respectul domnul Chirila (care chiar cred ca e un tip ok dar lumea vorbeset ca ar fi departe de un model moral), toata treaba a sunat asa, ca poanta finala dintr-un banc prost. Mi-a lasat impresia ca e unul din acei bucatari care vor si ei sa faca o placinta dar, cand s-a aplecat sa ia uleiul, vantul i-a ravasit cartea de bucate si a citit finalul de la reteta de muraturi. Iar cand serveste desertul, se simte ofensat cand lumea stramba din nas.

Liberalii au ramas, din pacate, aceeasi turma de pisici pe care un domn incearca sa o mane spre... nici el nu cred ca stie unde.

PDL... care PDL? Asta nu e partid, e o gasca de indivizi adunati pentru ca asa trebuie daca vrei sa dai inainte. Pana in `89 era PCR, apoi a fost FSN, apoi... Chiar are rost sa mai vorbim?!

Despre PC... numai de bine. Subiectul este inutil de tratat pentru ca, daca se impiedica cineva pe la Antene de cablul din heblu si se ia curentul, acest partid dispare de pe scena politica.

Societatea civila? Care societate civila?!

Cea care primeste fonduri consistente pentru proiecte de integrare a tiganilor, milioane care se cheltuie doar pentru a mentine in viata cateva organizatii fara cap si coada? Care fac zgomot doar pentru a justifica niste miscari in contabilitate? Asta in timp ce obiectul muncii lor face Romania de ras prin Europa? Englezii, italienii, francezii sau spaniolii nu se mai uita de mult la culoarea pielii, ci doar la pasaport.

La fel se poate spune si despre cei care militeaza pentru drepturile homosexualilor prin organizarea de marsuri si festivaluri... gay. Intr-o tara ca Romania, asta e ca si cum ai aprinde un chibrit ca sa vezi daca mai ai benzina in rezervor. Da, nu iti interzice nimeni sa o faci, e dreptul tau insa... cam dai foc la casa.

Ma intreb cand vor exista in Romania organizatii (functionale) la care cetateanul sa se duca de exemplu pentru a fi consiliat juridic ca sa actioneze in instanta Consilul Local (sau chiar Guvernul) atunci cand parcul din fata blocului a disparut pentru a face loc unui supermarket?

Si, in final... presa.

De fapt, care presa?

De cateva luni, de cand m-am intros din SUA, ma oripilez aproape zilnic cu ceea ce vad la TV.

Moderatori justitiari si isterizati, care nu lasa invitatii sa vorbeasca, care prezinta lucruri discutabile de parca ar fi adevaruri absolute (atat timp cat respecta indicatiile din casca). Cu aceiasi experti de serviciu, dintre care unii cu un profil moral la fel de aerodinamic ca al unei caramizi. Cu aceiasi reporteri penibili si agramati sau, pe de alta parte, agresivi si obraznici, fara pic de consideratie pentru viata privata a celor intervievati.

De invitati ce sa mai vorbim?!

L-am vazut pe Tatulici, acest dinozaur resapat, facand emisiuni despre solutiile de iesire din criza. Oare omul asta isi aduce aminte cand il prezenta pe cel cu Caritasul drept salvatorul neamului?! Sa mai spun ca e penibil? Sau jenant? Cui i-ar pasa?!

In final, episodul DD.

Mi-e greu sa-l numesc pe Dan Diaconescu coleg de breasla. Este patron de televiziune si cu asta am spus aproape tot. Daca nu i-ar placea sa iasa pe sticla, nimeni nu l-ar cunoaste la fata. Totusi, daca a santajat, sa plateasca. Penal.

Cum am spus, Romania traverseaza o criza produnda, economica, de autoritate si, mai ales, morala. Nu exista un sistem de valori clar iar, intre timp, cetatenii ei bajbaie brownian pe „meandrele concretului”, ca sa il citez pe unul din artizanii acestui haos. Trait plenar de romani in anno domini 2010.

Toate bune,

Justinian

P.S.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, inseamna ca nu lucrati la stiri.