ADEVĂRATA REVOLUȚIE

Motto:
Gândiți, deci existăm!

În nebunia cotidiană, în iureșul spre a plăti cheltuieli, facturi, taxe și impozite, uităm uneori să mai gândim cu propriii neuroni.

 Ne batem cu pumnii în piept că avem tot felul de „degrees”, „qualifications”, „awards”, ne postăm pe rețele de socializare ultimele jucării luate copiilor sau coafuri făcute „selfie”, prin baie ori ne lăudăm cu anturajul din ultimul club în care am fost.

Ne pierdem vremea cu amănunte de o inutilitate ce frizează stupizenia și frecventăm zilnic un fast food mental, luând de-a gata opinii livrate pe diverse canale.

Sună ca un truism înduioșător, însă... pentru a ne păstra toate țiglele pe casă trebuie ca, din când în când, să ne mai punem materia cenușie la contribuție și altfel decât gândindu-ne la cum să facem bani sau cum să ne lăudăm pe rețelele de socializare.

Mulțumesc, pe această cale, lui Cătălin Coca aka Schultz, pentru că mi-a dat ocazia să-mi aduc aminte că viața mai este, pe lângă altele, incontrolabile, și ceea ce facem noi din ea.

Preoți vs popi

Într-o perioadă în care cotidianul meschin și forța majoră aproape că m-au copleșit (prietenii știu despre ce vorbesc), prilejul de a-mi scoate creierul de la naftalină mi-a fost oferit, zilele acestea, de o postare pe Facebook a unui amic din Iași.

Zicerea fostului meu coleg de presă (și subaltern într-o redacție de radio cândva, parcă în altă viață), era prilejuită de niște fițuici puse pe la oameni prin cutiile poștale, cu „ocazia prilejului” oferit de campania electorală pentru alegerea președintelui României.

Mai precis, în numele nu știu cărui preot, cetățenii cu drept de vot erau sfătuiți să aleagă un președinte creștin-ortodox și nu „o liftă străină”.

„Liftă” nu e femininul de la „lift”, ci un fel de termen peiorativ, pe care, recunosc cu sportivitate, l-am căutat în DEX ca să-i văd semnificația. Știam că nu e ceva de bine dar nu cunoșteam exact despre ce e vorba.

Am aflat astfel că e un cuvânt ce descrie, din perspectiva practicanților cultului creștin-ortodox, pe cei de altă religie, cu trimitere la Lituania. De ce tocmai Lituania? E greu de spus și, sincer să fiu, nu am timpul necesar acum unei documentări atât de profunde. Dacă aveți timp, v-aș fi recunoscători pentru un eventual feed-back. Dacă n-aveți timp, nu-i bai, o sa-mi fac eu timp într-o zi sa „scanez” problema mai în detaliu.

Nesimțire în sutană

Deci, oamenii erau sfătuiți să nu voteze o liftă, precum KW Iohannis, ci să-și dea votul unui neaoș creștin-ortodox, precum VV Ponta. Pornind de aici, colegul și prietenul Schultz tuna și fulgera, pe pagina lui de Facebook, împotriva „îmbuibaților” și „rotofeilor” slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care, în opinia susnumitului, are prea mulți popi și prea puțin preoți.

Observație cu care sunt de acord, până acum n-am cunoscut decât vreo câțiva oameni cu har care, dacă totul e precum în cărțile de religie, vor sta cu fruntea sus la judecata cea din urmă. Nu ca alții. De fapt… cam majoritatea.

Din punctul acesta de vedere, chiar sunt îndreptățit să-mi dau cu părerea, moartea mamei mele, cu aproximativ o lună în urmă, oferindu-mi un prilej nedorit de a testa la propriu ceea ce înseamnă nesimțirea unei fețe bisericești. Nu intru în detalii, pentru că e mult prea jenant. Jenant pentru omul lui Dumnezeu, ca să-i spun așa, dintr-o oarece inerție lingvistică.

Pe de altă parte, ca un reflex profesional din alte timpuri, nu pot să nu mă gândesc că acele fițuici puteau fi scrise și tipărite de oricine are un computer și o imprimantă. Iar dacă îndemnau oamenii să voteze cu VV Ponta… nu e prea greu să-ți imaginezi cine a făcut-o.

Mecanismul levantin al șmecheriei

Așadar, oamenii erau sfătuiți să voteze cu cel roșu, creștin-ortodox, și nu cu cel galben, liftă. Chestiune de o perversitate greu de descris dar care, dacă luăm o pauză de reflecție, poate fi decodată în termeni digerabili.

Este firesc ca, într-un sistem care n-a fost decât de prea puține ori corect cu oamenii - nu mă hazardez sa spun "niciodată" - unde respectarea legii sau a cuvântului dat te plasează automat printre cei mai proști din parohie, este firesc așadar să se dezvolte un mecanism de-ăsta levantin, in care fiecare încearcă să șmechereasca tot ce poate - autorități, vecini, poate chiar si familie sau neamuri.

Iată că preoții nu fac excepție de la regulile schițate mai sus. Ceea ce e cu atât mai pervers, având în vedere că, într-o Românie majoritar rurală și cu obiceiuri și practici religioase medievale, oamenii privesc spre Biserică (,) ca spre un far moral călăuzitor.

Nimic mai fals decât „Ca la noi, la nimeni!”

Trebuie să admit, cu mâna pe inimă că, până am apucat să vad aproape jumătate de mapamond, aveam o oarece desconsiderație pentru compatrioții mei: ca sunt needucați, violenți, șmecheri, hoți, leneși, pe alocuri chiar puturoși etc.

Povestea s-a schimbat când am văzut cum e pe alte meleaguri, cu metehne omenești si, sa zic așa, de nuanța locala, față de care ai noștri români sunt în pantaloni scurți.

Românii sunt șmecheri și hoți? Păi, n-ați fost prin Italia. Românii sunt violenți? Păi, n-ați fost prin Spania sau Franța? Românii sunt  puturoși? Oh, n-ați fost prin America Centrală sau Caraibe. Românii sunt needucați? O, mai gândiți-vă o dată la ceea ce spuneți, pentru că nu e chiar așa.

Și mă mențin aici doar la partea de lume pe care o știe majoritatea, cât de cât, nu intrăm în detalii, oarecum incorecte politic, precum Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Asia de Sud-est sau Africa. Chiar și America sau Marea Britanie, pe care le-am cunoscut și le cunosc din văzute și nu din auzite, la prima mână. Sau "first hand", cum spun băștinașii.

Și sunt al naibii de multe capitole la care românii ar putea sta cu fruntea sus oriunde în lume, fără probleme, dacă n-ar avea complexul inferiorității. Un complex creat și întreținut… dar asta e o altă temă, pentru altă dată.

Vină și complicitate

Revenind la sistemul din România ultimilor 25 de ani, aici vina este, în primul rând, a celor care l-au perpetuat. Menționez acum politicieni fără niciun Dumnezeu, precum Ion Iliescu, precum... de fapt, aproape tot politicianul din '89 încoace... care, alături de alte cozi de topor, au adus prejudicii incalculabile acestui popor si acestei tari.

O oarece vină o au și cetățenii cu drept de vot, plătitori de taxe si impozite, care se lasă prea ușor dominați si păcăliți de exponenții sistemului ticăloșit. O vină însă parțiala, pentru ca nu poți considera prea mult de vinovat pe cineva ținut permanent in frig, foame si întuneric.

Căci asta fac nenorociții care prostesc oamenii cu minciuni sfruntate, propagate de alți nenorociți, pe posturi de radio și tv și, mai nou, pe internet. Ultimul canal e oarecum mai greu de abordat pentru că, pe măsură ce crește gradul de educașie, crește și discernământul.

Să-i ferească Dumnezeu!

Long story short, ca să zic așa, oamenii sunt la fel peste tot, diferența este cine le arata calea spre mai bine. Sau spre mai rău. Iar romanii, pana nu vor avea un moment de respiro, nu vor putea sa aleagă in cunoștința de cauza.

Soluția vine tocmai de la cei care nu sunt lăsați sa voteze - de la diaspora. Pentru că cei plecați aiurea au și experiența si voința sa schimbe ceva.

Ce mecanism infernal, să complici lucrurile astfel încât cei care îți sunt împotrivă să nu poată vota! Dacă se mai îndoiește cineva că toată povestea a fost premeditată, atunci ori e de o naivitate înduioșătoare (ca să mă exprim decent), ori a trăit pe Marte în ultimii 25 de ani.

Să-i ferească Dumnezeu pe conducătorii României să se dea vreo lege, prin țările adoptive, ca cei plecați să fie obligați să se întoarcă acasă. Atunci va fi cu adevărat revoluție în Romania!

Va fi o revoluție mai profundă și mai temeinică decât cea de acum un sfert de veac, iar toate averile și privilegiile, de care țin acum cu dinții și cu unghiile acești impostori ce conduc România, se vor preface în scrum. Pentru că o mulțime dezlănțuită nu prea are menajamente...